Dorise să emigreze în alt univers. „Unul mai mare şi mai frumos” – vorba cântecului în care podul de piatră se dărâmă, iar planurile pentru un altul apar cu rapiditatea unui pocnet din degete. Cum nu ştia care ar fi modalitatea prin care o astfel de acţiune putea fi pusă în practică, s-a adresat forurilor competente. A stat la coadă, a bătut pasul pe loc, a introdus câteva fise într-un tonomat care oferea diferite sortimente de cafea. Mai dulce, mai amară, cu zahăr, fără zahăr, cu sau fără cofeină etc. Au ridicat din umeri. „Acum sunteţi european cu patalama la mână, nu mai durează mult şi veţi putea fredona melodii de neuitat prin spaţiul Schengen, la ce bun un alt univers? Şi, vă rugăm să ne credeţi pe cuvânt, o viză pentru un alt univers poate fi obţinută numai dacă aveţi relaţii la Hollywood. Discutaţi acolo cu cei de la Star Trek sau Războiul Stelelor, poate aveţi câştig de cauză dacă îi prindeţi în zi bună”.

A ieşit în stradă. Ningea temeinic şi provocator, iar câţiva copii gălăgioşi şi rumeni în obrajii bucălaţi se băteau cu bulgări, subjugaţi plăcut de o indiferenţă pe care numai cei mici o pot avea, în pofida tuturor dezastrelor financiare.

Într-o vitrină, plasmele oferite spre vânzare ofereau imagini de la ultima şedinţă de guvern. Prim-ministrul îşi lăuda iPad-ul, apoi poza în personaj afectat iremediabil de grijile ţării şi ieşea pe uşă, cu mapa sub braţ, fără să acorde declaraţii vreunui reporter. Publicitate. Preşedintele, cu o mină tulburată, avertiza că urmează un an greu, lansând acuzaţii mai mult sau mai puţin voalate la adresa guvernărilor anterioare. Ciudat, nu mai spunea „Să trăiţi bine!” Publicitate. O emisiune economică, bilanţul financiar al anului aflat la capăt de drum, statistici şi grafice deprimante. Sărăcie. Lucie. Şomaj, o monedă naţională intrată în vrie, mame dezamăgite, familii destrămate, lideri de sindicat corupţi, datorie externă, aiureală internă, interlopi asasinaţi de alţi interlopi, sinucideri. Publicitate. „Revelionul în Dubai, Paradisul modern la preţ redus, petreceţi sărbătorile de iarnă întinşi pe nisipul fierbinte. Şi tu poţi să fi şeic”. All inclusive.

Şi-a spus atunci că în microuniversul său se putea discuta numai de necazuri all inclusive. Şi a râs în hohote, în timp ce zăpada i se aşeza pe umerii pardesiului. Văzându-l, doi bătrânei s-au tras mai la o parte şi l-au depăşit cu grijă,  făcându-şi discret semnul crucii. Se auzea un colind dintr-o boxă agăţată la intrarea într-un magazin second-hand, un Moş Crăciun cu barbă de vată şi costum ponosit agita un clopoţel şi adresa tuturor „Sărbători fericite”, neluat în seamă de nimeni, iar un stol de ciori făcea o surprinzătoare demonstraţie aeriană deasupra bulevardului.

S-a oprit la prima tonetă şi a cumpărat o gogoaşă. Cu gem. Sprijinit în coate, la măsuţa înaltă, vopsită în roşu aprins, cu un singur picior, a muşcat cu poftă din gogoaşă şi a aşteptat. Nu l-a bătut nimeni pe umăr, nu l-a întrebat nimeni dacă era convins că un alt univers ar fi cea mai bună soluţie dintre toate, nu i-a spus nimeni „Iar la anul care vine o să fie şi mai bine!” Oamenii treceau într-o parte şi în alta, iar el s-a simţit ca un spectator care urmărea în fiecare zi aceeaşi peliculă, o ciudată trecere graduală de la bogăţie cromatică la un alb-negru indigest.

Ajuns acasă, a deschis televizorul şi a urmărit la National Geographic un documentar despre supravieţuirea în condiţii crâncene. A vrut să-şi ia notiţe, însă l-a furat somnul şi a visat că HG Wells îl invita în maşina timpului. După o plimbare de câteva sute de ani, revenea acasă şi descoperea că tranziţia de odinioară era doar amintire, oamenii râdeau din te miri ce, toată lumea era fericită, iar PIB-ul crescuse ameţitor. Parlamentul promova legi excepţionale, ţara exporta în draci, străinii doreau să primească cetăţenie şi asaltau graniţele. Chiar şi Legea Educaţiei era bătută în cuie. Nu-i mai venea să plece în alt univers, „la dracu` cu toate universurile paralele, nicăieri nu-i ca acasă”.

A fost trezit din somn de bătăile insistente ale băiatului de la „lumină”. Era înştiinţat că va fi debranşat de la reţeaua electrică dacă nu plăteşte facturile restante. A vrut să se refugieze din nou în lumea onirică, însă şi-a dat seama că a uitat să viseze.

♣ Cristian Lisandru