Îi frământ sânii mari și mă consider un nenorocit de norocos care are privilegiul de a lăsa deoparte toate grijile pentru a se bucura în fiecare secundă de plăcerile atât de rare ale vieții. Așezată peste mine, cu ochii închiși și cu umerii mângâiați de șuvițele negre, Vivi geme încetișor, pierdută în transa sexuală, rotindu-și șoldurile într-un ritm înnebunitor. Se mișcă natural, îmi vine să spun, însă gândurile mi-au luat-o razna și nici dacă ar năvăli peste noi o trupă de comando n-aș lua act de prezența intrușilor până la momentul culminant.

Se apleacă și mă trezesc cu un sfârc întărit între dinți. Mușc cu pofta nesătulului, apoi îi pun mîinile pe șolduri și o apăs mai tare peste mine. Întredeschide buzele și, pentru câteva secunde, mă privește fix cu ochii ei de smarald. Doamne, dacă m-am născut numai pentru clipele astea și tot e de ajuns! Vivi se mișcă de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta, astfel că gust fără rețineri ambele sfârcuri, având grijă să nu fie vreunul nemulțumit.

 – Îți place? mă întreabă cu o voce răgușită.

Ador întrebările astea care nu pot avea decât un singur răspuns. Calule, mănânci ovăz? La dracu’, îmi place atât de mult încât aș vrea să nu se mai termine niciodată, mai ales că e pentru prima oară când mi se întâmplă să mă aflu pe aceeași lungime de undă cu o astfel de tipesă. Gem a aprobare, a desfătare nedisimulată și a fericire masculină tăvălită cu nesaț printre cearșafuri. Fie ea și temporară. E bine să profiți când ai ocazia, iar dacă pierzi limuzina de lux este foarte posibil să te mulțumești numai cu second-hand-uri dezarticulate o vreme îndelungată.

 – Mai vrei?

I-aș spune că mă poate regula la nesfârșit fără să împingă vreun cuvânt cu vârful limbii, însă m-a născut mama cu politețea la purtător. Mă răsucesc peste ea și simt cum mă cuprinde cu pulpele. Gâfâim amândoi la unison, în vreme soarele trage cu ochiul pe la marginea draperiei. În penumbră, Vivi pare desprinsă din alt film sau pierdută în altă lume, dar felul în care se mișcă mă convinge o dată în plus că a studiat scenariul cu atenție sporită. „Școala vieții” – iată o formulă pe deplin justificată.

 – Vreau să terminăm amândoi în același timp, dragule.

 – Iubire, azi e ziua ta norocoasă, mă aud spunând. Sunt pe drum, ține-te bine!

Vivi țipă prelung, agățându-se de mine cu ghearele ei lungi și roșii. Am senzația că tocmai s-a declanșat o eclipsă de soare, iar expresia „a vedea negru în fața ochilor” capătă cu totul alte conotații. Când mă prăbușesc alături de ea, ud leoarcă, aud un claxon în stradă. Și mi se pare că nu e altceva decât o trâmbiță îngerească în care suflă însuși Dumnezeu pentru a-mi transmite că tocmai mi s-au deschis în față porțile Raiului.

♣ Cristian Lisandru