Ehe, trăirăm vremuri triste în timpul guvernării portocalii, trăim și vom trăi vremuri date dracului după ce PSD-ul va da milităria jos din pod cu girul unui Ponta instalat confortabil în jilțul de la Cotroceni. Ne vom uita unii la alții, ca niște rătăciți prin bâlciul politic unde pot fi cumpărate numai gogoși înfuriate și accize pe băț, ne vom freca la ochi pentru a fi siguri că nu visăm și vom înjura vârtos, cu spume la gură. Bineînțeles, așa cum se întâmplă de fiecare dată, înjurăturile de mame și de neamuri (până la a cinșpea spiță) nu vor ajuta la nimic, iar viitorul comun va fi unul lamentabil, numai bun pentru a consolida depresia națională.

Trei, Doamne, și toți trei! Ponta, Iohannis, Udrea.

Victor Ponta face pe niznaiul, pare a nu ști că socrul Ilie Sârbu (cel care împarte pe din două, alături de Hrebe, imaginea de Richelieu Reinventat în Kiseleff) trebuie să dea cu subsemnatul pe la Sfântul DNA, merge la sfintele moaște și – mirat până peste poate de tupeul unor procurori care l-au adus cu arcanul chiar și pe intangibilul Hrebenciuc – dorește să-i tragă preșul de sub picioare lui Iohannis. Un Iohanis Mutulică decis să-și dea mai mereu cu stângul în dreptul din postura de candidat providențial al unui PNL luat de val, aliat cu alde Blaga, nepregătit – vorba lui Petrache al lor – să guverneze, dacă ar fi cazul (dar nu e), visând cai verzi pe pereți și vânând potcoave de cai morți.

Nu-mi place Iohannis. Nici când tace, nici când vorbește de parcă îi trage cineva cuvintele din gură cu forcepsul, nici când râde cu superioritatea norocosului cu mai multe case în acte. Iohannis ne prezintă o Românie în care toți profesorii ar trebui să fie investitori imobiliari de succes. El a fost (și) profesor, după cum s-a exprimat în timpul unui interviu halucinant, s-a descurcat, a știut să pună ban pe ban din salariul pe care l-a încasat de la Ministerul Educației, a mișcat din urechi, n-a lipit geană de geană, n-a mai avut timp nici măcar pentru zbenguieli sexuale, iată explicația averii. Noi suntem mai proști ca proștii cu diplomă fiindcă nu reușim să deschidem fermoarul Cornului Abundenței pe care îl avem la îndemână. Păi dacă nu suntem profesori? Păi dacă nu suntem primari cu repetiție?

La Ponta ce să îmi placă? E împins de la spate de personaje negre în cerul gurii care s-au învârtit până s-au umplut de bani. Toți vorbesc despre țară cu o patimă de prost gust. Ponta le face jocurile, ei îi suflă în pânze. Se ia de casele lui Iohannis, uitând că deține și el (niște) case, multe, de altfel, alături de Daciana, scumpa de ea. Iohannis cere ieșirea din cursă a lui Ponta, preluând din zbor acuzațiile aduse de un Băsescu așteptat la cotitură de toată floarea cea vestită a întregului PSD. Nu va mai trece multă vreme până îi vor striga „Cum te punem, așa să stai”!

Câteodată îmi place cum se îmbracă. De cele mai multe ori, nu. Elena Udrea se ia când de unul, când de altul, promițând gureșă că România poate ieși din toate crizele, inclusiv din cele de ficat sau de isterie, dacă va fi votată de prostimea fără Gucci. Susținută frenetic de președintele aflat pe ultima turnantă, Udrea îi zâmbește șăgalnic Laviniei Șandru, în studiourile Realitatea TV, încercând să uite că i se dă cel mult șansa a treia în această Cursă a Prezidențiabililor cu Bube în Cap. Ciripește, se fandosește, îi arată cu degetul pe contracandidați, are șarm, ritm și vorbe dulci la purtător. Dar schimbarea în bine a viitorului patriei nu va veni direct din decolteul Elenei și nici nu se mulează, insinuant, pe șolduri, spre atragerea celor care habar nu au cu cine să voteze și pendulează ca bețivii de la un partid la altul.

Percheziții și mascați. Dosare cu mii de pagini. Retrocedări făcute pe bani grei. Păduri puse la pământ. Analizele medicale ale lui Băsescu. O mână tremurândă. Emoție? Parkinson? Stresul Cotrocenilor sau al notei de plată pe care o vor aduce pesediștii pe tavă imediat ce-l vor avea pe Ponta la locul cu pricina? Un Ilie Sârbu care și-a înghițit limba la ieșirea din sediul DNA. Un Băsescu pe care Ponta îl consideră mincinos și bolnav, însă destul de șmecher pentru a-și pregăti terenul în eventualitatea în care va fi să ajungă după gratii. Incompatibil cu celula pe motiv de sănătate, nici n-ar fi primul și ultimul caz. Un PSD în care miroase de mută nasul a corupție la nivel înalt. Nu de ieri, de azi, de douăzeci de ani și mai bine. Un PDL de care nu mai vorbește nimeni. Un PNL-mână moartă, rugându-se ca Iohannis să câștige la masa verde și, eventual, să ceară refacerea USL pentru a ne da cu tifla. Un PMP umflat cu pompa de la păpușa gonflabilă. Un Dan Voiculescu pretinzând răzbunare. Un Adrian Năstase (Martirul) care dorește să-i fie reperată onoarea cât mai repede cu putință. Un Miron Mitrea mai trist ca niciodată. Un Sorin Roșca Stănescu trimis la loc de meditație. Ar putea să scrie o carte, modelul „Năstase” e încă valabil.

Panoramă, vorba lui Eugen Barbu. Lumea șuților din Cuțarida s-a mutat pe scena politică, cu arme și bagaje, în fiecare partid există un Bozoncea multiplicat, Didinele oftează pe cearșafuri scumpe, împărțindu-și nurii când cu unii, când cu alții, iar gunoaiele sunt prezentate drept marfă de lux. Mai lipsește un Titi Aripă care să strige „Beau și pup, ce-am avut și ce-am pierdut”! Dar bem noi, plini de draci, iar Măriile Lor Șmecherii își lasă balele pe icoane în speranța că se va milostivi un Dumnezeu transformat în agent electoral și le va plasa îngerul păzitor în urnă.

 ♣ Cristian Lisandru – 16 octombrie 2016