Sunt vagabondul vieții mele

Mi-am asumat îndrăzneala dezinvoltă de a prelua titlul unei melodii pe care o ascult de fiecare dată cu plăcere nedisimulată, mușcând din ea așa cum mușc și din viață, indiferent de oră. Cu pofta incomensurabilă a hămesitului nativ. A fi vagabondul propriei vieți reprezintă – poate nu numai pentru mine, cel subiectiv prin definiție și … Mai mult Sunt vagabondul vieții mele

Mângâie-mă cu un gând, dăruiește-mi încă o toamnă…

Mângâie-mă cu un gând, dăruiește-mi încă o toamnă… O toamnă lungă cât visele mele nepătrunse, umanizată provocator, împământenită și indiferentă în fața asalturilor furibunde ale unor samsari cu gulere albe pentru care drumul către propria fericire financiară trebuie să treacă neapărat prin nefericirea altora. De la tribuna improvizată a indolenței colective mi se repetă că … Mai mult Mângâie-mă cu un gând, dăruiește-mi încă o toamnă…

Singura constantă din viețile lui paralele

Călătorește în timp, urmărindu-se. Uneori ar vrea să intervină, să modifice scenariul propriei vieți, să adauge ceva sau să șteargă altceva. Nu o face. Nu neapărat pentru că, procedând astfel, ar săvârși un sacrilegiu temporal sau pentru că orice schimbare ar atrage după ea, instantaneu și inevitabil, un număr nedeterminat de schimbări care ar deveni … Mai mult Singura constantă din viețile lui paralele

Margaret Atwood – „După ce m-am rupt în bucăţi”

Deosebirea dintre literatură şi ziaristică este că a doua este de necitit, în timp ce literatura e necitită. (Oscar Wilde) * Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividende în toate vremurile ulterioare. (John Burroughs) Cu ce-ncordată atenţie te urmăresc lipind şi cosând şi potrivindu-mă din nou laolaltă. Creierul meu a fost o păpuşă … Mai mult Margaret Atwood – „După ce m-am rupt în bucăţi”

Dând efemerului ce este al efemerului

Îl gâdilă un surâs timid. Comerțul și sufletul său. O altă alăturare, contrastantă până la durere. Dar noi? Ce se petrece în sufletele noastre? Dar mai există suflete? Poate că sunt doar niște străini pe pământ[1] sau oglinda unui univers indestructibil[2]. O voce a intereselor trupului[3], o urnă în care închidem cenușa patimilor stinse[4]. Ce … Mai mult Dând efemerului ce este al efemerului

Ce plasă și-a luat Călin Popescu Tăriceanu!

  Trecând peste priveghiul de la Antena 3, acolo unde – pe măsură ce s-au limpezit apele – suflătorii în trompeta PSD au început a-și pune cenușă în cap, pozând în analiștii care intuiau că Ponta nu s-a înconjurat de oameni sinceri și iubitori, trebuie punctată și înfrângerea colosală înregistrată de un Călin Popescu Tăriceanu căruia … Mai mult Ce plasă și-a luat Călin Popescu Tăriceanu!

Nimic vs. Nimic sau votul emoțional-bășcălios

Se votează după ureche. Și nu de ieri, de azi. Se votează emoțional. Sau în dorul lelii. În bășcălie, fiindcă bășcălia – ca să parafrazăm – este frate cu românul din imemoriale vremuri. Se votează cu zâmbetul pe buze și cu ochii mijiți a „te-am făcut, fraiere!” Votăm „la anularea votului”, ca să nu spunem … Mai mult Nimic vs. Nimic sau votul emoțional-bășcălios

Siestă Wi-Fi

– Garantezi mariajul reușit și dragostea cu năbădăi?  – Presupun, Gelule, presupun. Sunt chestii cu care nu poți să glumești, mai ales în probleme de suflet. Marioara e geloasă. Nevastă model, minus gelozia, m-a disperat cu ea.  – N-are pe nimeni?  – Cine?  – Cerasela, nu despre ea vorbeam? Dorel râde mânzește.  – Unu la … Mai mult Siestă Wi-Fi

La cheremul cioplitorilor în fum și fumuri

Fiecare frunză murmură povestea copacului din care s-a desprins. Dar nu avem timp să citim. Suntem mult prea preocupați de cu totul alte oferte tomnatice, acelea care pătrund în spațiul intim ambalate corespunzător, incitant, legate cu fundă roșie (albastră, galbenă, portocalie, chestie de gust, opțiune, doctrină încropită pe genunchi etc.), aparent misterioase și ridicate în … Mai mult La cheremul cioplitorilor în fum și fumuri

Învăț să fiu toamnă, toamna învață să fie om

Se zvârcolește sub tâmple amintirea neștearsă a unor alte toamne, pe la streșini se preling gânduri reci, înfrigurate, ajunse fără să știe (când, cum, de ce?) la o margine de noapte lungă cât o speranță sortită de la bun început deșertăciunii. La ce te gândești? Nici eu nu mai știu, toate posibilele răspunsuri îndelung căutate … Mai mult Învăț să fiu toamnă, toamna învață să fie om

Toamnă cu veșminte sfâșiate

Toamnă cu veșminte sfâșiate, o iarnă geloasă ca o ibovnică abandonată, nesătulă, nerăbdătoare, musafir neinvitat care are pretenția de a muta mobilele prin casă fiindcă nu-i place atmosfera poemelor bacoviene pe care și-așa nu le mai citește nimeni. Ploile mocănești sunt doar o amintire vagă a altor vremuri, normale din punct de vedere calendaristic, acum … Mai mult Toamnă cu veșminte sfâșiate