Un om pe o șosea

Se spărsese orizontul în milioane de cioburi… Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriţi, iar bărbatul îşi spuse drace, aş da orice pentru o cişmea. Să-mi pun ceafa sub şuvoi, apoi să mă răsucesc cu gura deschisă şi să înghit în neştire. Ce dracu’, nici ţâşnitori nu mai există… E drept că autostrada tăia în două un … Mai mult Un om pe o șosea

Bine ai venit, dragă fantomă, bucuroși de oaspeți!

  Nu credea în fantome. Punct. Când auzea că în nu-ştiu-care-castel-din-Scoţia apăruse o fantomiţă care scutura lanţurile ruginite pe la miezul nopţii, înspăimântând musafirii, râdea cu gura până la urechi.  – Uite-aşa scot unii bani şi din piatră seacă. Şmecheri scoţienii, nu numai beţivi de primă mână. Vine turistul credul, cu aparatul de fotografiat spânzurat … Mai mult Bine ai venit, dragă fantomă, bucuroși de oaspeți!

Răsfoiri (2)

Chivotul Legământului   Privindu-te cum dormi iau viaţa de la capăt şi trăiesc fericit iluzia reconfortantă că suntem numai noi pe lume, ascunşi într-un Eden fără margini din care nu vom fi niciodată daţi afară. Plouă cu mere în jurul nostru, iar Dumnezeu ne îmbie să muşcăm şi să facem dragoste sub privirile unor heruvimi … Mai mult Răsfoiri (2)

Jocul vieții

Un țânc pe tricicletă. Este îmbrăcat în salopetă de blugi, are adidași de firmă (mișcarea rapidă a piciorușelor nu-l împiedică să observe semnul distinctiv) și o șapcă-umbrelă fistichie – roșu, alb, galben – care îl protejează de ploaia blajină. În urma sa, călcând apăsat, o femeie înfășurată într-o pelerină transparentă. Merge pe urmele nevăzute ale … Mai mult Jocul vieții

Cântecul dulce al împlinirii de sine

„Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr” – Octavian Paler Înainte de apariţia ta mă preumblam cu gândurile vraişte, pe un peron pustiu al unei gări din sufletul meu, în … Mai mult Cântecul dulce al împlinirii de sine

Nemuritor

(…) du-te la alţii, stimată doamnă în negru, poţi să iei şi coasa cu tine, eu nu pot fi decât viu, obişnuieşte-te cu această idee, nu ai de ales, striga în unele seri, iar vecinii de palier deschideau uşile, se uitau unii la alţii şi apoi ridicau din umeri, retrăgându-se în indiferenţă, un nebun în … Mai mult Nemuritor

Răsfoiri (1)

În jurul propriei axe … se învârtea ca un titirez în jurul propriei axe, asfinţind şi răsărind continuu, invidiind-o fără remuşcări pe zgâtia aceea norocoasă, botezată Alice, care ajunsese într-o Ţară a Minunilor fără să îşi dorească vreodată aşa ceva. Spre deosebire de ea, el se târa mental dinspre Cornul Abundenţei către un Eldorado intangibil, … Mai mult Răsfoiri (1)