Ianuarie fantomatic, calendar resemnat  din care încep să dezerteze filele ude, una câte una, o mare de umbrele colorate, vălurind peste trotuare ascunse de paşi, ploaie măruntă, prelinsă pe acoperişuri ca o părere, ca un regret, ca un semn al unui ipotetic scenariu conspiraţionist pus în scenă de ultimul guvern mondial pentru ca puritatea hibernală să nu ne mai cureţe de iluzii, la intrarea în oraş stă o iarnă aşezată turceşte, pufăie dintr-o lulea învechită, rotocoalele acelea se agaţă de cer pentru a trăi, măcar o secundă, precum nişte nori hăituiţi, puşi cu forţa în serviciu de gardă, e atâta verde în ochii tăi încât simt cum îmi înfloresc degetele mâinilor şi mi se pare că vine primăvara, într-o descindere intempestivă care va lua pe nepregătite brazii împodobiţi, avem la streaşină croncănitul unei ciori morocănoase, atunci când îşi scutură penele se umple oraşul de funingine, oamenii duc pe obraji desene abstracte care trimit cuvintele în nefiinţă,  iar eu îţi acopăr trupul gol cu petale albe…

♣ Cristian Lisandru