Sub soarele aflat la jumătatea unui destin incandescent e loc pentru toată lumea, tocmai de aceea nici nu ne pasă că încă se dă din coate pentru a înhăța un loc privilegiat în bâlciul confuziilor desenate abstract pe roata norocului poleit cu fantasme, noi avem visele noastre pe care le disimulăm sub gene atunci când încercăm să ațipim dincolo de privirile indiscrete ale unor zori puși pe bârfă, mi-e dor nespus de tine, așa îți spuneam și îți voi spune, repetându-mă cu îndărătnicia celui care s-a îndestulat cu prea multe cuvinte, aceasta este singura constantă a periplului meu lumesc, de altfel nici nu-mi trebuie mai mult, restul reprezintă un amalgam de concluzii divergente, ultima concluzie durabilă va rămâne iubirea ta mirosind a vată de zahăr într-un parc pe care l-am plăsmuit în nopțile de nedormire pentru a face în ciudă primăriei de sector.

♣ Cristian Lisandru

La mulți ani, Geanina! 

Iubindu-te, șoptindu-te, trăindu-te…