Cerul rănit de arme nevăzute însângerează valurile unui ocean fără odihnă, un far înfipt trufaș în stânci milenare asistă cu pasivitatea unui cioclu de piatră agonia interminabilă, poate că s-ar naște o poveste tragică din toată această imagine, iar un final încărcat cu dramatism bine dozat ar deveni peste timp chiar supremul ideal literar – vânat, visat, implorat –, însă niciun scriitor nu a înmuiat încă pana tremurândă în călimara pe jumătate goală pentru a surprinde furibunda desfășurare apocaliptică, sunt momente în care mânuitorii cuvintelor meșteșugite nu se află niciodată acolo unde ar trebui să fie, la intersecția dintre realitatea brută și lipsa de pudoare a imaginației trezite din letargie, sunt absenți, apatici, răpuși de griji înainte de a înfiripa un nou paragraf, de a deschide o altă paranteză, uită să mai scrie și ridică din umeri, neputincioși, atunci când cerul se prăvălește peste ei ca o erată a unor vieți-manuscris întoarse din drumul către îmbrățișarea voluptuoasă a ultimei tiparnițe, scriitorii au pretenția că le pot vedea pe toate, că le pot scrie pe toate mai bine decât alții, mai bine decât toți ceilalți la un loc, am citit că scriitorul adevărat este un om care nu își găsește cuvintele și atunci le caută și, căutându-le, găsește ceva mai bun[1], poate tocmai de aceea nu vine nimeni pe drumul de piatră pentru a surprinde, cu subiect și predicat, ultimele zvârcoliri ale cerului rănit de moarte, toți scriitorii lumii caută, caută cu înfrigurare ceva ce nu vor găsi niciodată, dar gândurile zboară și cuvintele merg pe jos, iată toată drama scriitorului[2], circumstanțele atenuante sunt și ele prezente, bineînțeles, au rolul lor esențial în tentativa de a explica inexplicabilul, ratarea de sine, lenea nativă, superficialitatea scriitoricească, autosuficiența și mult prea des trâmbițata (uite-o, nu e) literatură de sertar, numai că cerul rănit de arme nevăzute însângerează acum și aici valurile unui ocean misterios, iar farul înfipt trufaș în stânci milenare rămâne un cioclu de piatră fără mâini…

♣ Cristian Lisandru

[1] Vezi definiția dată de Paul Valery în „Poietică” (1920).

[2] Vezi definiția dată de Julien Green.