Antena 3 seamănă cu un pahar cu apă în care a aruncat cineva o tabletă de Supradyn. Efervescență á la long, vitaminizată și mineralizată corespunzător la gândul ghiduș – care poate fi citit cu ușurință pe fețele tuturor moderatorilor trustului Intact – că a sosit, după o îndelungată așteptare, „Ziua Dreptății”. Dreptatea, după cum bine știm, este interpretabilă. Depinde de care parte a ușii de la pușcărie te afli. Conform anteniștilor, de pildă, Adrian Năstase și Dan Voiculescu sunt martiri ai neamului românesc și ar trebui fixați între ramele icoanelor pentru a se închina prostimea la ei în zilele de sărbătoare și de aducere aminte.

În cazul lui Adrian Năstase nu au existat la dosar decât probe indirecte, însă amărâtul de el (nevinovatul, tracasatul, ghinionistul și elegantul) a ajuns, totuși, la pârnaie. Acolo unde, spre mândria lăudătorilor aproape înlăcrimați, a avut un comportament demn și a manifestat interes sporit pentru activități pedagogice sau literare, materializate în volume de răsunet intern și internațional.

Lui Dan Voiculescu i s-a tras exclusiv de la antipatia lui Băsescu, antipatie care – de fapt și de drept – l-ar fi îngenuncheat și pe Bombonel. Mogulul plătitor de salarii babane n-a încercat să înșele pe nimeni, n-a tras statul în piept, n-a dat pe nimeni pe goarnă, plus că fundația care îi poartă numele ajută și în stânga și în dreapta și lucrează intens pentru viitorul nației. E ca la Becali. A mai furat și el, dar dădea și la săraci, de ce să stea în pușcărie?

Probabil că Dan Voiculescu – al cărui nume este pomenit cu evlavie de toți anteniștii – va fi întâmpinat cu covor roșu și aplauze prelungite atunci când va ieși de la „mititica”, iar copiii vor învăța la școală, de-a pururi, că a fost un haiduc de „tip nou” care s-a luptat o viață cu „stăpânirea” (și din interior, și din exterior), în vreme ce soarta sa se dovedea a fi când darnică peste măsură, când teribil de trufașă și insensibilă.

Tocmai de aceea este minunat atunci când cad capete prin vecini. Anteniștii arată cu degetele, strigă că știau de la  bun început, că au spus, că au investigat și demonstrat, că nimeni nu i-a luat în seamă, că unii au încercat și încearcă să le bage pumnul în gură, așa cum s-ar fi întâmplat și în cazul „imaculatului” Voiculescu-Felix.

Trecând peste asta (subiectivismul anteniștilor vs. subiectivismul indiscutabil al celor care, la alte posturi de televiziune, ridicau osanale unora care se trezesc, azi, cu cătușe la mâini), trebuie spus că e reconfortantă atmosfera, iar un taraf ar fi binevenit.

Un Videanu îngândurat, care și-a înghițit limba și ajunge la concluzia că nu este intangibil, merită așteptarea de ani și ani. Iar surpriza i-a plasat pe mulți într-o confuzie vecină cu extazul, colț cu descătușarea orgasmică. Nimeni n-ar fi crezut că se poate întâmpla vreodată așa ceva, vrăjitoarele vor fi alungate pe pustii, din motive de incompetență crasă, Nostradamus s-a agitat în zadar, fiindcă n-a surprins esențialul, nici măcar Ion Iliescu nu a murmurat un „Știam eu, măi dragă…”

O Elena Udrea care se prezintă de două ori pe săptămână la Secția de Poliție și, poposind la Hotnews, începe să cotrobăie cu mânuțele prin scrinul cu amintiri, face toți banii. Și e vorba de sute de mii de euro, nu de mărunțiș pe care să îl arunci ălora care cântă pe la metrou. De milioane de euro, plimbați de colo până colo, în funcție de interese – de familie, de partid, de clan etc.

Cocoș & Fiul se regăsesc după gratii – dovedindu-se o dată în plus, dacă mai era cazul, că așchia nu sare departe de trunchi și că puiul pisicii tot șoareci mănâncă – și nu mai pot căra sacoșe către unii și alții, Bica „trage pe nas” dezamăgire după ce îi trăgea pe alții în piept și își făcea mendrele/dosarele pe la DIICOT, Pinalti se ține pe poziție și (încă) nu vrea să tragă pe nimeni după el, deși are pregătită o listă cu vreo 100 de nume, alde Sandu stă în arest la domiciliu pentru că s-a dovedit a fi mai „vorbăreț” și merită tratat cu mănuși de către procurorii curioși, prim-adjunctul SRI (Coldea; general; atoateștiutor și atoatefăcător, preafericitul de el) este arătat cu degetul pentru că s-ar fi implicat activ în bunul mers al activității România TV (de altfel, după cum afirmă Udrea în euforicul interviu, o televiziune înființată cu aprobare de la SRI) și ar fi făcut pe intermediarul cu epoleți între nelipsitul Cocoș (ăsta apare peste tot, precum guvernul mondial) și Sebastian Ghiță. Bercea Mondial zice și de Băsescu ăla mare, nu numai de Băsescu mustăciosul care le fu și naș. Și zice tot de lovele, mânca-v-aș, care lovele „ajungea” la președinte pentru ca președintele să „intervie” la „trebunale” să-l scoată pe Bercea de la întuneric la lumină, că era tracasat. Jalnică asociere…

Unii destupă sticlele de șampanie și se felicită reciproc, alții nu mai lipesc geană pe geană și caută să-și ascundă urmele. Dau cu prafuri, dau cu agheazmă, dau acatiste, bat mătănii atunci când nu-i vede nimeni. La Antena 3 e nuntă cu strigături și învârtite, pe la B1 e parastas sau se încropesc subiecte „false” pentru da senzația că viața merge mai departe. Când fusese săltat Voiculescu era exact invers, mai țineți minte? Alte posturi tv fac și ele ce pot, încercând să se dea cu „puterea” și să nu cadă cumva de „papagali media” dacă mai atârnă la cureaua lui Traian Băsescu Fără Casă, Vai Mama Lui de Amărăștean cu Pretenții.

E momentul în care se sfâșie beregăți și se plătesc polițe. Totuși, mai e mult până departe. Urmează condamnări (dacă vor urma, din acest punct de vedere nu poți fi niciodată sigur de ceva, cinste avocaților, trebuie să mănânce și gura lor), manipulări, tergiversări, interviuri-surpriză, interviuri care nu surprind pe nimeni, manipulări, denunțuri peste denunțuri, alte manipulări grosolane. Noi șefi la serviciile secrete – aici e bătaia peștelui. Noi protejați, noi baroni, noi înfumurați care să declare că n-au intrat în politică pentru a face avere, ci numai pentru a se pune în slujba cetățeanului. O nouă protipendadă politică. Una mai șmecheră, probabil. Mai atentă la ce și cum fură. Un aer de schimbare? Am mai auzit. Am mai văzut. Ne-am mai fript. Oala asta pare fără fund. Și, firește, incită. Motiv pentru care o țară întreagă belește ochii și, în funcție de simpatiile politice, aplaudă sau înjură.

♣ Cristian Lisandru – 1 februarie 2015