Nu va mai trece multă vreme până când aproape întreaga Românie zurlie se va muta la „mititica”, spre a medita intens la nemurirea sufletului și la moartea subită a tuturor speranțelor. Spun „aproape” fiindcă – mai mult ca sigur – vor rămâne pe-afară numai cei din DNA sau de la Antena 3, iar ultimii vor fi fiind în sfârșit siguri că nu-i mai poate bate nimeni la capitolul „rating”.

Prinși cu denunțurile, declarațiile, arestările, cătușele puse și scoase, controalele judiciare, chiftelele la pachet sau culoarea tapetului pe care o va alege Elena Udrea pentru a da o „față” decentă celulei în care domiciliază pentru 30 de zile, uitasem de Victor Ponta. Lipsea ceva din decor și habar nu aveam ce. Abia pe urmă ne-am dumirit. Nu că ar fi personajul în cauză demn de a se preumbla prin gândurile noastre în fiecare zi, dar orișicât. Se cheamă că avem un prim-ministru pus pe fapte mari, se cheamă că avem și un guvern, se zice că ar mai munci din când în când respectivul guvern (nu știm încă în interesul cui) și că momentul de grație al DNA a fost numai bun pentru a mai lăsa pontiacii să respire nestingheriți, netracasați și neauziți de adversarii politici.

Totuși, l-am auzit. Pe Victor Ponta. Făcând front comun cu Alina Gorghiu și cu Klaus Iohannis pe tema „Lamentabila agonie lacrimogenă a dinozaurului politic Varujan Vosganian”. Unii mai negri în cerul gurii ar putea să lanseze iarăși zvonuri despre refacerea USL, însă nu vom cădea în plasa lor și vom înfiera la unison astfel de ipoteze lugubre. Cert este că Varujan Vosganian s-a scos (inclusiv din PNL, vrând-nevrând, la invitația aceleiași Alina Gorghiu) și, fofilându-se cu talent indiscutabil, ni s-a înfățișat în toată splendoarea sa de politician (un fel de Cațavencu) uns cu toate alifiile care știe când să plângă, când să facă pe victima inocentă și când să răsfoiască melancolic cărticica de rugăciuni, în vreme ce colegii de politichie se apropie sfioși și, înțelegători, îl bat pe umăr, încurajându-l.

E clar că senatorii sunt în lumea lor (presupus) intangibilă și n-au priceput nimic din ceea ce le-a transmis (sau ceea ce a dorit să transmită) imperturbabilul Klaus Iohannis. Și ajungem imediat la concluzia că România Lucrului Bine Făcut este și rămâne-va România Votului Bine Gândit în Funcție de Interese și Prietenii. La fel de clar este și că pare de-a dreptul pur și simplu să se schimbe ceva cu o rapiditate uimitoare atâta vreme cât președintele Iohannis provine din alt film și merge pe „încet” și „foarte încet”, motiv pentru care generalul Coldea e încă la SRI, bine-mersi și vesel nevoie mare pentru că a stat la o șuetă cu membrii Comisiei de Control al activității serviciului pe care îl păstorește, cu rezultate vizibile și invizibile, de atâta vreme. S-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut? Sau de filat, de ascultat etc.

Totuși, sosește „Ziua Îndrăgostiților” pe aripi de dor nestins – varianta „occident”. Nu știm cine cu cine se mai pupă, cine cu cine se mai culcă prin camere de motel sau cine cu cine mai pleacă la Paris, spre reconfortant shopping, filat corespunzător și provocator, dar suntem siguri că de-o bomboană și de-un buchet de flori vor găsi bani chiar și procurorii care nu mai pun geană pe geană. Să dăm întâietate unui „Te iubesc” în fața unui „Te denunț” și să scoatem romantismul de la naftalină. Între două reprize de amor puteți încerca – dacă mai aveți, dacă nu vi s-a urcat șampania la cap – să vă mutați banii în Dubai. Nu se știe niciodată ce poate aduce ziua de mâine. Dar nu mai scotociți după sacoșe, le-a utilizat clanul Cocoș pe toate.

 ♣ Cristian Lisandru