S-a dus și Miron Mitrea. La Poarta Albă. 2 ani cu executare, sentință definitivă, iese pentru bună purtare după ce execută o treime din pedeapsă, poate se lansează și el pe partea literară a vieții și ne spune ce și cum sau cât de simplu e să te miști natural în lumea politichiei și să apari „curat și luminat” după ce leșini temporar pe altarul legii. Bine că n-a plâns precum Vosganian, „nevinovatul” pe care îl verifică ANI la declarația de avere fiindcă n-a mărturisit ca la spovedanie cât de lejer stă el, auto-miruitul, pe ceva bani ascunși sub preș în timp ce visează cu ochii deschiși la Premiul Nobel. Oricum, față de alți aleși ai neamului fraierit, Varujan Vosganian pare a fi destul de sărăcuț, sărmanul de el, semn că ori s-a luat cu scrisul și, însăilând paragrafe, a uitat să pună bani negri pentru zile albe, ori încă n-a avut destul curaj să ia taurul de comisioane, iar lacrimile sale pot avea și un înțeles ascuns – „Doamne, măcar să fi șutit și eu mai mult, pupa-ți-aș tălpile…”

♣

Elena Udrea, conform propriilor declarații care curg precum cascada Niagara, a fost o tristă nevastă ingnorată. Masculul Cocoș făcea numai ce îl tăia creasta, ascundea ouăle prin cuibare străine, îi dădea cu „cucurigu” pe sub alte decolteuri bine împănate, umbla hai-hui pe meleaguri exotice, însoțit de pițipoance fără identitate alături de care împărțea dorul și off-shore-ul, iar certurile dintre cei doi erau nesfârșite. Nu că ar fi inventat Elena Udrea apa caldă din acest punct de vedere al traiului conjugal văzut de fiecare parte cu alți ochi, însă multe dintre ignoratele României nativ-misogine ar vrea să aibă parte de un partaj ca al Udrei. E adevărat, nu și de o celulă ca a ei. De celulită ne ferim a discuta, din decență.

♣

Călin Popescu Tăriceanu are frisoane și se teme de o „republică a procurorilor”. De o republică a traseiștilor politici și a politrucilor fără coloană vertebrală nu se teme nimeni, precum se vede, mai ales că unii ajung chiar președinți ai Senatului după ce au pupat poala lui Ponta și pe urmă au tupeul să strige că e democrația în pericol fiindcă Iohannis „se dă” pe Facebook cu plăcerea unui copil care coboară cu sania pe derdeluș. Poate că Tăriceanu a căpătat ceva „curaj, găină, că te tai” după ce au apărut stenogramele discuțiilor dintre el și Vosganianul aflat în centrul atenției, concluzia fiind aceea că „lacrimogenul cu barbișon” favoriza combinatele și combinațiile lui Ioan Nicolae, în vreme ce Călin File de Neveste se străduia să nu pună botul la „vrăjeală” și ducea muncă de lămurire fără a avea sorți de izbândă.

♣

Mi-a picat sub nas cartea „Amintirile rechinului” (autor Steven Hall, traducerea Mircea Pricăjan, editura Polirom, 2008). Ideea de rechin conceptual care se hrănește cu amintirile noastre mi se pare demnă de tot interesul. Iar ideea este îmbrăcată într-o haină literară croită corespunzător.

♣

Se dă și Traian Băsescu de-a dura pe Facebook, tot e la modă. N-are firme prin Panama, n-are bani în conturi din străinătate, e sărac și cinstit ca Ion Iliescu. Iar ceea ce fac Antena 3 și România TV reprezintă „o mizerie de jurnalism”. Ca orice om la biroul lui – mai ales că i-a fost amenajat chiar de către Elena Udrea, în stil Feng-Shui sau chiar șui -, Băsescu se simte stăpân pe situație. Și ne informează că Voiculescu și Ghiță au vrut să înșface România, numai că le-a luat-o el înainte. „Eu le-am luat-o!” Dom` Băse, n-avem pretenții la biroul din sediul PMP, dar dați-ne țara înapoi. N-am vrea să ajungă la Bercea Mondial în bătătură. Via Mircea Băsescu. În orice caz, dacă ajungeți în calitate de musafir pe termen (mai) lung la „mititica”, puteți să-i dați Na-Na la poponeață lui Voiculescu și vă mai răcoriți. Când sosește și Sebastian Ghiță cu bocceluța veți fi Un Trio Formidabil. Sau „Trei într-o barcă” prevăzută cu gratii.

♣

O firmă de prin America Tuturor Gusturilor, Mirosurilor și Posibilităților produce bomboane cu gust de bere. E clar, societatea de consum ne consumă cu zile și ne atacă acolo unde ne doare mai mult. Sper să apuc ziua în care respectivele bomboane vor produce și spumă de două dește. Probabil că se vor numi bomboane „cu guler”. Oricum, nu dați banii pe prostii, luați bomboane la copii! 🙂

♣ Cristian Lisandru