Ce este gândul? Definiţia elementară ar fi aceea că un gând reprezintă o felie mai mică sau mai mare din noi. Înainte de orice, suntem făcuţi din gânduri. Cărămizi de gânduri, aşezate una peste cealaltă, legate prin liantul unor alte gânduri.

Gândurile pot fi simple sau complicate, în funcţie de ceea ce simţim sau trăim la un moment dat, pot fi bune sau rele, frumoase sau urâte. Gândurile seamănă cu noi, carevasăzică, poate că oglinzile ar trebui să înfăţişeze doar gândurile noastre, nu şi chipurile…

Soarele îţi poleieşte umerii cu aur de primăvară reinventată, iar vântul se joacă şăgalnic prin părul tău, mângâind firele rebele pe care le ating şi le sărut de fiecare dată când te pierzi prin depărtările unui suflet hoinar.

Visăm la pasărea Phoenix, aşezaţi în iarba ce creşte sub ochii noştri, extrăgând din străfundurile pământului sete de viaţă lungă şi dor de lumină care îţi arde retina cu plăcută dogoare.

Zboară deasupra lumii un stol de păsări migratoare, revenite acasă după zbor de-o iarnă, iar aripile lor lasă să picure pe frunţile răcorite, ferite de riduri, lacrimi ale întinderilor nesfârşite, admirate din înaltul cerului.

Suntem bolnavi de primăvară şi mirosim a natură împrospătată, a joacă de copii lipsiţi de griji şi a iubire dezbrăcată de paltonul cu guler îmblănit.

Îmi place să aud cum râzi cu poftă, mă răsucesc către tine şi te îmbrăţişez sub crengile stejarului care ne cunoaşte atât de bine clipele de intimitate.

Alergăm către vară cu braţele deschise, jucând şotronul copilăriei noastre, iar primăvara suspină din via tăiată, regretând că dansul anotimpurilor devine o cursă contra-cronometru…

Tu înfloreşti în acelaşi timp cu natura, iubito, iar eu mă aşez cuminte la umbra ta şi ascult cum geme pământul de atâta bine…

 ♣

Lăsă degetele să alunece peste spatele ei, într-o coborâre accentuată pe linia coloanei vertebrale, îi gustă înfiorarea, aşa cum se întâmpla de fiecare dată, trăi alături de ea creşterea impetuoasă a pulsului şi geamătul incipient. Buze întredeschise, umezite de vârful limbii, ochi pe jumătate închişi, puseu de febră dulce, indusă de dorinţă.

Afară, agăţată de streaşină, ziua îşi făcea bagajele, nemulţumită, ameninţând cu un contraatac al fulgilor de nea, motanul cocoţat pe cuptor îi privea cu ochi fosforescenţi, iar dragostea izbucnea în cameră şi în trupuri.

♣ Cristian Lisandru