1 martie 2015 – Vreme mohorâtă, ghiocei zgribuliți, florărese blazate, un oraș care se dezmeticește cu greu din somnolență. E ca și cum anotimpul rece și-a făcut – de voie, de nevoie – bagajele, însă privește către noi peste umăr, amânând despărțirea și râzându-și în barbă cu cinismul caracteristic. Totuși, „pe cap am iarna, dar în suflet am primăvara eternă”(Victor Hugo). Este reconfortant să întâlnești pe stradă atâția bărbați cu buchete de flori. Bună dimineața, dragostea mea…

♣

Deutschland über alles – Angela Merkel are diplomația la purtător. Și declară că România & Bulgaria au intrat în UE „un pic precoce”. Asta e ca femeia un pic violată sau ca aceea siderată și un pic gravidă. România și Bulgaria seamănă până la identificare cu țâncii care alergau pe ulițe, în picioarele goale, ridicând praful către înalturi, pe urmele unei „mașini-minune” strălucitoare. Râd, țipă, aplaudă, își dau palme sau își pun piedică, iar la răspântii întind mâinile pentru a primi ceva gologani de pomană. Imaginea e dureroasă, însă decupată fix din realitatea în care ne aruncăm precum nuca în perete. Suntem la ani-lumină de ceea ce ar dori UE, iar UE nu trebuie să uite că – din dorința de a se dezvolta precum Făt-Frumosul din poveste – a decis ca și amărăștenii cu salarii de mizerie să se culce (ne)liniștiți sub albastrul steag înstelat. Acum, prin glasul cancelarului german, aceeași UE ne pune la colț sau ne mângâie pe frunte, mărinimoasă, din când în când, fiindcă e mulțumită de figurile pe care le face Coana Justițica, cea care ține să schimbe vechea clasă politică îmbuibată cu una pregătită să se îndestuleze până crapă criza în noi.

♣

O apă și un pământ – Purtătoarea de vorbe în doi peri a PSD, Gabriela Firea, este de părere că programul de guvernare lansat de PNL se dovedește a fi lipsit de credibilitate. Râde ciob de oală spartă! La câtă „credibilitate” mustește în partidul dânsei, nici nu ne mai mirăm că încearcă și alții să prostească o țară întreagă cu cifre, propuneri, promisiuni și amăgiri deșarte. Și unii și alții își imaginează că fac politică la nivel înalt, însă adevărul este că mai departe de genunchiul broaștei nu ajunge nimeni, indiferent de partidul pe care îl reprezintă la masa tratativelor. Rămâne doar dorința fierbinte a ălora de pe margine de a șuti și ei ceva care să le devină osânză pentru mai târziu. E drept că dreapta politică habar nu are ce face sau ce vrea stânga politică, și invers, dar tot la două mâini se fură în țara asta. Iar din acest dezastru nu putem ieși.

♣

UNPR, numele tău este amăgire și profit – Gabriel Oprea ne transmite că UNPR nu dărâmă guvernele din care face parte. Firește, nu-ți poți tăia creanga de sub picioare, mai ales atunci când reușești să lingi cu poftă maximă marginea farfuriei și să fii și tu prins în schemă sau suveică. UNPR, pentru noi, este UDMR Doi. Ceea ce demonstrează încă o dată că extremele se atrag și că interesul poartă fesul.

♣

2 martie 2015 – Giulești – Stadionul „Valentin Stănescu” – casa de bilete – Coadă. N-am mai înregistrat de foarte multă vreme frenezia suporterilor rapidiști, acea nerăbdare contagioasă care împinge timpul de la spate pentru a ajunge la momentul în care fluierul arbitrului descătușează speranțe, patimi, amintiri, confetti, steaguri, torțe și eșarfe. Dar acum sunt semne bune. Există o perspectivă pe termen lung, nu mai pare totul a fi încropit în dorul lelii. Iar oamenii vin, se așază la rând, fumează, socializează, cumpără bilete și discută despre cât de frumos ar fi să fie bine, la nivel fotbalistic, pentru echipa de sub Podul Grant. Vântul de primăvară are darul de a binedispune pe toată lumea. Diseară, la ora meciului cu Viitorul, atmosfera va fi încinsă. Iar confirmarea îndelung așteptată ar trebui să nu se împiedice înainte de minutul 90.

♣ Cristian Lisandru