10 martie 2015 – Și mâna-i greblă se făcu – A fost săltat din scutece și „marele” fost judecător de la Curtea Constituțională. Știți care, Toni Greblă, omul cu struții, omul cu caprele, nașul cu finul interlop și plin de tupeu, soțul cu soție care primea rochii și alte alea de la finul darnic fiindcă, conform legilor nescrise, la nașul trebuie să mergi cu plocon etc. L-a luat pe nu în brațe, imediat, e doar un alt sacrificat în arena circotecii DNA, un amărât de gladiator cu mustață, plus că și-a adus aminte instantaneu de toate bolile mârșave care-i macină trupul bine împănat. Deocamdată l-a plimbat duba și pe la spital – poate-l duceți și la sfintele mănăstiri, ca să se reculeagă –, numai și numai pentru a nu spune omul tracasat că dictatura procurorilor este mai presus de toate, și este foarte posibil să nu stea în arest, la wc turcesc, decât o perioadă extrem de limitată. Un arest la domiciliu ar fi numai bun, omul nu trebuie deranjat, e suferind, pare blând ca un bunic pregătit să-i ducă în cârcă pe nepoți, e vai de capul său, a picat ca musca-n lapte și nu s-a prins că era manipulat, ceea ce nu conta în vremea în care cocheta cu grupul infracțional organizat, deși era în funcția de judecător. Astea-s personajele lamentabile care tăiau, spânzurau și cochetau cu legile, vorbind în fraze prețioase și răsuflând adânc, ca unii care veghează la bunul mers la nației. Struții și caprele, săracele, făceau doar parte dintr-un decor absurd al unui alt film. Probabil că ni se va recomanda să ne holbăm și noi la capre, poate vom descifra și alte mistere din grădina/ferma lui Greblă.

♣

Bâta și lămpașul au speriat orașul – Îl ajunge trecutul din urmă și pe îmbătrânitul (de zile, griji și congrese cu „aplaudaci”) Ion Iliescu, acela cu zâmbet celebru și limbă de lemn care spunea minerilor, la ROMEXPO, „Vă mulțumesc pentru tot”! Noi știm și azi pentru ce le mulțumea „bunicuța” celor care au sărit hop-țop din trenuri pentru a proteja „conducerea de partid și de stat” (și acelora care doar s-au echipat în salopete de mineri pentru a scotoci și distruge la „punct ochit, punct lovit”, conform misiunilor încredințate), ce așteptări avusese de la ei și cum se finalizase întreaga nebunie pe care o coordonaseră unii – ghici ciupercă! – de care Ion Iliescu (sărac, cinstit, bine intenționat, tovarăș de nădejde, erou al muncii socialiste și erou al democrației incipiente pe care doreau să o distrugă Rațiu și Câmpeanu) habar nu avea. Normal, el era doar un bătrânel simpatic care lovise Partidul Comunist Român din interior, mușcase din carnea partidului cu mare poftă, se întâlnea cu disidenții prin parcuri, în tril de păsărele și, ce să vezi, ajunsese președinte pentru că românii nu mai puteau să trăiască fără el. Habar n-am ce se va alege din ancheta asta cu „Mineriada”, a curs multă apă pe Dâmbovița, unii spun că e prea târziu și că ar trebui să nu mai scotocească nimeni prin rufele murdare. Sper, totuși, să se demonstreze că nu suntem mulți, dar proști.

♣ Cristian Lisandru