atunci când se adună poeţii în camera noastră

lasă-te despletită ca pentru o tânguire eu te voi pieptăna îndelung cu degete tremurânde îţi miroase trupul a veste bună adusă de călăreţi apăruţi de sub poala pădurii pe dealurile descojite ard focuri mari tâlcuim semnale misterioase la lumina din noi numai dumnezeu plânge mocăneşte apoi scrie cuvinte dulci în ochii înceţoşaţi ai ferestrelor nucul … Mai mult atunci când se adună poeţii în camera noastră

stele căzătoare

cerul era o pasăre albastră zbura pe deasupra lumii dinspre fiat lux către the rest is silence ultimii poeți (rămășițe versificate ale unei caste aflate în pragul dispariției) își numărau în gând zilele rămase fără să știe ce li se pregătea din înalturi cântau cerul cântau pasărea cântau lumea care îi privea cu silă nedisimulată … Mai mult stele căzătoare

întrebări

mă întrebai ce mai știu despre noi dacă suntem bine dacă n-am uitat cumva să facem dragoste sub pleoapele apusului dacă sufletele noastre au rămas înlănțuite în interiorul aceleiași clepsidre pentru totdeauna te priveam fericit și nu știam ce să spun dincolo de pereții aceia de sticlă nu se mai vedea nimic poate că lumea … Mai mult întrebări

Seminţe şi Bucureştii saiăns ficşăn

– Ce bine că eşti, ce mirare că sunt, Sandule! Cuvintele lui Gore îl surprind pe Sandu exact în momentul în care aprinde ţigara. Paharul pe jumătate golit se află în faţa sa, iar sticla cu Tămâioasă, abia începută, îi ţine companie. Gicu sparge seminţe, tacticos, apoi depune cojile într-o scrumieră pe care a cerut-o … Mai mult Seminţe şi Bucureştii saiăns ficşăn

sfârşitul petrecerii

faţă de masă albă seară cu romanţe îngânate prin fum urmele vinului roşu scriu o poveste cu lăutari bătrâni atemporali vor muri împreună dezacordaţi numai ospătarii vor aduce melodii de neuitat pe platouri uriaşe hai să ne ascundem printre acorduri oraşul e atât de fals dimineaţa cearcănele sapă sub ochi pleoapele se prăbuşesc pe bancheta … Mai mult sfârşitul petrecerii

De-ale chefliilor – „Buzuchi, țuică de prune și uaifai”

 – Sunt frate cu damigeana, butoiul și cana, botezat de tata-n vie cu răchie… Vocea lui Gicu acoperă gălăgia din cârciumă, iar Sandu și Gore – afișând zâmbete largi – își folosesc degetele pentru a ține ritmul.  – Bine, Gicule, azi ești în voce, poți să mergi la românii au talente. O dai pe spate … Mai mult De-ale chefliilor – „Buzuchi, țuică de prune și uaifai”

poate doar toamna

În forma supremă de manifestare, frumuseţea – de orice natură ar fi aceasta – aduce, invariabil, lacrimi într-un suflet sensibil. (Edgar Allan Poe) din stejarul uscat ne priveau două ciori impasibile aduceau croncănit pe aripi aripile lor creșteau ca o negură sub ochii mei din ce în ce mai mari din ce în ce mai … Mai mult poate doar toamna