poate doar toamna


În forma supremă de manifestare, frumuseţea – de orice natură ar fi aceasta – aduce, invariabil, lacrimi într-un suflet sensibil.

(Edgar Allan Poe)

din stejarul uscat
ne priveau două ciori impasibile
aduceau croncănit pe aripi
aripile lor creșteau ca o negură
sub ochii mei
din ce în ce mai mari
din ce în ce mai plini de tine
femeie desfrunzită

un gary moore livid
reîntors din drum
plânge acum într-o cameră goală
spune povestea destinelor
excluse din evidențele contabile
poți simți cum crește o chitară
din el din mine din noi
poate doar toamna îi mai aude tânguirea

și ciorile
îmi spui
hai să cântăm împreună
nesomnul acesta acronic
fiecare minut e doar o altă frunză desprinsă

♣ Cristian Lisandru



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s