– Sunt frate cu damigeana, butoiul și cana, botezat de tata-n vie cu răchie…

Vocea lui Gicu acoperă gălăgia din cârciumă, iar Sandu și Gore – afișând zâmbete largi – își folosesc degetele pentru a ține ritmul.

 – Bine, Gicule, azi ești în voce, poți să mergi la românii au talente. O dai pe spate pe Răduleasca! Poate umfli potul și îți aduci aminte de prieteni. Că ei te-au susținut și te-au îndemnat atunci când răgeai ca măgarul în văzul lumii…

 – Vă dau la toți, că nu sunt hain. Sunt făcut numai din suflet. Așa am fost de mic.

 – Și din spumă de bere!

 – De două dește!

Un client care se pregătea să părăsească terasa se întoarce către masa celor trei și strigă:

 – Trăiască reducerea la tevea și alegerile anticipate!

Sandu Șpriț își umple paharul cu tămâioasă, apoi decretează:

 – Alt praf în ochii proștilor. Nu că spun, dar vreau să zic. Vine apocalipsa politică, noroc că ne găsește în cârciumă. O punem de niște chefuri anticipate și sfidăm criza. Că românul se descurcă el cumva, indiferent de situație…

Îi face un semn celui apărut lângă masă și zâmbește superior.

 – PLEACĂ ACUM! Vorba lui Băsescu. Ascultă sfatul unui bețiv mai în vârstă și PLEACĂ ACUM! Ca să fie bine pentru cârciumă și pentru starea de spirit. Dă-l dracului de tevea, de asta ne arde nouă? Scad unele, cresc altele, dacă faci bilanțul ieșim tot în pierdere, ne agață ăștia la degetul mare de la picior eticheta de fraieri. Încă n-ați băgat la cap?

Gore și-a conectat tableta la wi-fi și citește ultimele știri. Pare rupt de realitatea înconjurătoare, iar Gicu îl privește cu milă.

 – Te-ai prostit și tu, Gore, vii cu tehnica după tine, feisbuc ai? Că dacă n-ai feisbuc nu exiști.

 – Am și feisbuc, dar e ca mașina de spălat, așa a zis Merkel. Și ea știe cel mai bine cum stă treaba cu rufele murdare. E bine să fie, nu cere de mâncare. Voi de ce n-aveți?

 – Nu ne-am luat tablete de la reduceri, ca tine. Te-ai aruncat ca oaia-n prăpastie, ai văzut că era ieftină și gata. Ce memorie are?

Gore ridică din umeri.

 – Habar n-am, văd că ține minte că sunt eu atunci când mă conectez. Înseamnă că are. Sunteți invidioși și cârcotași. Sandule, nu mai merge ca la coada vacii, toată planeta e conectată, voi ați rămas tot la scrisori scrise cu pana de gâscă. O să creșteți porumbei voiajori în balcoane. Apgradați-vă, prieteni! Faceți-vă conturi pe feisbuc și tuităr, anunțați lumea când vă doare burta sau când pritociți varza din butoaie…

 – Eu o să mă mai apgradez cu o sticlă de tămâioasă, are darul de a-mi consuma din memorie și nu mă mai gândesc la nimic. Văd viața în roz.

 – Apgradez și eu o halbă, Sandule! Gore, du-te tu să le iei, că patronul e ocupat.

 – N-am timp, îmi citesc meilurile. Zice nevastă-mea să iau niște morcovi, o țelină și un kil de cartofi. Vedeți ce-nseamnă tehnica? Suntem interconectați în permanență, viața conjugală a urcat la un nivel superior. Îi scriu imediat da, mami, iau, dau clic, adică send, și are confirmarea instantaneu. Nu mai stă în tensiune până ajung acasă. Plus că mă pun la curent și cu engleza, mai bine mai târziu decât niciodată. E bine să știi o limbă străină, să nu mori prost…

 – Nu iei și viruși?

 – De ăștia nu mi-a zis nimic consoarta, n-auzi că e vorba numai de morcovi, țelină și cartofi? Sandule, fii atent la mine, trăim vremuri memorabile. Uite-aici – Gore îndreaptă tableta către Sandu Șpriț și pune degetul pe display – ce zice: PNL cere alegeri anticipate. E știre de ultimă oră.

 – Orice prost anticipa asta, Gore. Cu sau fără conexiune fără fir. Nu mai există răbdare la nivel politic, toți vor să ia puterea acum, nu mâine, nu poimâine. Trepădușii trepidează, îți place jocul de cuvinte?

 – Îmi place. Dar și mai mult îmi place să stau cu voi la taclale. Ponta e compromis, nu-l mai scapă nimeni. E vremea lui Iohannis-Vodă, orice s-ar spune. Și el vrea alegeri anticipate.

Sandu golește paharul dintr-o sorbitură.

 – Eu vreau un concediu la greci. Să mă scald în egea, să consum numai pește-spadă și să fluier sub umbrelă. Să văd cum își mișcă afroditele fesele pe plajă, să dansez zorba și să uit de parlament și de ziua când se afișează întreținerea.

 – Să te ungi cu țațichi și să bei uzo zi de vară până-n seară.

 – Fără uzo, că nu-mi place, bag în bagaje țuică de prune, mi se urcă mai ușor la cap.

 – Dar buzuchi vrei? Cu tot cu șolduri de afrodite…

 – Fiecare vrea câte ceva, Gore, muritorul e pofticios din născare, îi curg balele, iar Iohannis e și el om. Are dorințe și el, mai mult sau mai puțin ascunse.

 – E om cu greutate, intervine și Gicu.

 – O fi, că nu s-a cântărit pe cântarul din debaraua mea. Dar a devenit prea insistent, îl furnică tălpile și p-ăsta, o fi ceva în aerul de la Cotroceni, cum îl tragi pe nas îți vin idei. Gore, ceva de bine nu scrie pe tableta aia a ta? N-ai niște bancuri?

 – A căzut netul, Sandule.

 – Vezi să nu fie pe sub masă. Ce naiba, ziceai că ești la curent cu toate noutățile. Acum te dezici?

 – Face și uaifaiul mofturi din când în când, asta nu ține de tableta mea. Ea n-are nicio vină. Hai c-a venit semnalul, sunt iar în legătură directă cu mapamondul. Ce doreai să știi, Sandule?

 – Ceva vesel. Cercetătorii englezi n-au mai descoperit nimic între timp? Ăștia lucrează indiferent de cursul euro, au lira sterlină în buzunare, îi doare-n brișcă.

 – Or fi descoperit apa caldă. Nu scrie nimic de ei. Uite cartea lui Iohannis, cică se vinde în draci. Cine zicea că românul nu citește? Dacă plasau și o conservă de ton la pachet o luam și eu.

Gicu își lipește halba de obraz, spre răcorire rapidă, apoi murmură:

 – Aia e, fraților, viața e ca o carte…

 – Asta cine-a spus-o, Paler?

 – Nu, Nicu Paleru, pe muzică de paranghelie, dar valabilitatea e incontestabilă. Gore, pune tableta deoparte și apgradează-ne din nou, că plânge masa. E o căldură de zici că s-a pus Dumnezeu pe făcut grătare, vezi să nu-ți ia androidul foc!

♣ Cristian Lisandru