faţă de masă
albă
seară cu romanţe îngânate prin fum
urmele vinului roşu scriu o poveste
cu lăutari bătrâni
atemporali
vor muri împreună
dezacordaţi
numai ospătarii vor aduce melodii de neuitat
pe platouri uriaşe

hai să ne ascundem
printre acorduri
oraşul e atât de fals dimineaţa
cearcănele sapă sub ochi
pleoapele se prăbuşesc pe bancheta din spate

în fiecare petrecere se insinuează sfârşitul
îţi iau de pe umeri ultimele confetti
apoi te sărut năvalnic
în timp ce lăutarul bate cu arcuşul în geam
ca să ne cânte încă o dată
despre nemurire

♣ Cristian Lisandru