stele căzătoare


cerul era o pasăre albastră
zbura pe deasupra lumii
dinspre fiat lux către the rest is silence

ultimii poeți
(rămășițe versificate
ale unei caste aflate în pragul dispariției)
își numărau în gând zilele rămase
fără să știe ce li se pregătea din înalturi
cântau cerul
cântau pasărea
cântau lumea care îi privea cu silă nedisimulată
versurile lor verzi
miroseau a iarbă răvășită de trupuri dezgolite
a declarație de dragoste iluzorie
a despărțire intrinsecă

pasărea zbura
plângea cu stele căzătoare
un poet nebun le prindea cu mâinile goale
apoi făcea tumbe
prin grădina nesfârșită a unui azil cât o lume
și
sub privirile condescendente ale unor cinici
(imagine retro
mustăți răsucite
briantină
doar halatele albe există atemporal)
râdea
râdea
râdea

♣ Cristian Lisandru – 22 mai 2015


nebo-zvezdy-nit-lestnica