am vrut să îţi desenez un continent pe coapsă
l-aş fi botezat atlantida
pur şi simplu
degetele tale au interpretat încă o melodie
(pieptul meu tresălta la fiecare atingere
ca o claviatură)

nu are rost
(spuneai)
acest continent ne ajunge pentru încă o soartă
în definitiv
nu poţi întoarce din drum lumile dispărute

în ochii tăi scăpărau puncte cardinale
roza vânturilor pulsa ca o inimă resuscitată
am rămas fără cuvinte
(recunosc)
cutremurat de ameţeli intempestive

dar fruntea mea ţi se lipise de coapsă
iar atlantida îşi lua destinul peste picior
şi revenea la viaţă
din adâncuri

♣ Cristian Lisandru