trec prin bufetul gării
nu s-a schimbat nimic
glasul roţilor de tren se rostogoleşte strident
prin mirosul mititeilor

plecări intempestive
speranţe rămase fără bilet de peron
bere ieftină halbe ciobite
timpul sugrumat la încheietura mâinii strigă să mă grăbesc
dar din mine nu mai pleacă trenuri
doar gândurile somnolente cască alene
trase pe linie moartă

avem şi ciorbă de burtă e făcută chiar azi
picoliţă buclată buze cărnoase unghii lungi
albastre ca viaţa împăturită în bagaje
bucătarul nostru se va înscrie la master chef
îmi murmură la ureche
în timpul liber găteşte fructe de mare pentru prieteni

bufetul gării rămâne suspendat între două lumi
feţele de masă păstreză autografele decolorate
ale unor artişti rataţi plecaţi în bejenie
iar câteva muşte ameţite zboară
în zig-zag
dinspre ieri către azi

♣ Cristian Lisandru