Târgul Anticarilor. O incursiune în trecut. Acolo de unde ne fac semne nu numai amintirile noastre, ci și amintirile altora. Poate că trecutul este, într-adevăr, un prolog[1]. Sau o ușă a viitorului[2]. Un prezent îmbătrânit[3] și un profet al viitorului[4]. Trecutul… Cu toate ale sale, cele de care, uneori, fugim mâncând pământul, încercând să nici nu privim în urmă. Mirându-ne chiar că trecutul se ține după noi, insistent, ca o umbră pe care nu o putem abandona niciodată.
Contactul cu trecutul este întotdeauna incitant. Lumile se intersectează, timpul pare mărinimos, calendarul își ascunde neputința printre file cu colțurile răsucite. Statuile capătă viață, aparate vechi de fotografiat trăiesc retrăiesc vremurile în care surprindeau zâmbete de fericire, fiecare obiect adus dintr-un ieri din ce în ce mai îndepărtat se încarcă, măcar temporar, cu energia unui prezent înțelegător.
Mâine îți voi spune din nou că te iubesc. Ziua de azi, devenită trecut, ne va urmări fericită.
♣ Cristian Lisandru
[1] Vezi definiția dată de William Shakespeare.
[2] Vezi definiția dată de Bogdan Petriceicu Hașdeu.
[3] Vezi definiția dată de Jean Cocteau.
[4] Vezi definiția dată de Byron.
Cristian Lisandru 