Ne aducem aminte de toate, ne aducem aminte de noi, aceia care se întâlneau acum câțiva ani pentru a împărți, în sfârșit, un destin comun și o bucurie cotidiană comună, ne aducem aminte de oameni pe lângă care am trecut în grabă, observând în treacăt doar chipurile lor (încruntare, zâmbet, fericire, concentrare, mirare sau toate la un loc), fără a ști vreodată către cine sau către ce se îndreptau și care au fost concluziile pe care le-au tras atunci când au ajuns la destinație.
Suntem construiți amintire cu amintire, imagine cu imagine, gând cu gând. Cât de bine ar fi dacă am găsi vreme pentru a ne răsfoi mai des…
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 