Viaţa se dovedeşte a fi mărinimoasă şi are chef de joacă. Atunci desface pumnul, ca un torţionar decis să acorde siestei atenţia cuvenită, şi permite unui zar uriaş să se rostogolească de colo până colo. Este un zar roşu, translucid, bulinele cifrelor sunt albe, evident, iar colţurile s-au tocit de-a lungul vremii.
Pregătit de plecare, ţopăi fericit în timp ce imi imaginez că libertatea nu rămâne pentru totdeauna doar o noţiune abstractă. Muşc cu poftă din felia apetisantă – atunci când ţi se oferă iluzia că că toate drumurile se deschid în faţa ta îţi apare imediat în minte o felie de tort numai bună de înghiţit pe nerăsuflate, asta mi se întâmplă mie, spre exemplu –, las corzile vocale să-şi facă de cap, apoi îmi ascult încântat ţipătul de fericire.
În jurul meu sunt numai căsuţe colorate. Cât vezi cu ochii. Multe. Foarte multe. Nu le-am numărat niciodată, însă ceva îmi spune că va trebui neapărat să le parcurg pe toate, încetul cu încetul. Este o lume a culorilor care îmi vorbeşte în diferite nuanţe sau tonuri, o lume orizontală strălucitoare unde există avantajul că nu te plictiseşti niciodată din moment ce habar nu ai ce-ţi rezervă căsuţa următoare. Totul depinde, bineînţeles, de zar. Şi, poate, de starea prin care trece viața atunci când îl aruncă. M-am gândit şi la asta de multe ori. Poate că viaţa suflă în pumn, uneori, poate că mută zarul în pumnul stâng şi atunci rezultatul este cu totul altul, poate că tuşeşte dintr-o dată şi traiectoria cubului roşu se va schimba exact atunci când ai mai multă nevoie de o cifră norocoasă…
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 