Revin dintr-o îndelungată preumblare, conştientizând că astfel de drumuri/lumi/universuri necunoscute au avantajul incontestabil de a-ţi oferi scenarii nocturne incitante, menţinându-te într-o permanentă mişcare (fie ea şi browniană, uneori) şi oferindu-ţi şansa de a nu întâlni plictisul după fiecare colţ.

Da, este periculos să preferi irealul unei realităţi în care – chiar acum, de pildă – intersecţia supraaglomerată geme, asediată de şoferi imperturbabili care au venit pe lume cu mâna pe claxon şi cu înjurăturile în ADN. Realitatea, de altfel, ne aduce cu picioarele pe pământ tocmai pentru a ne scoate fumurile onirice din cap. Vise? Nimic interesant. Banal până peste poate. Coşmaruri? Le aveţi la îndemână şi în realitate, poftiţi de serviţi! Ambiguitate. Stand-by.

Doar paşii tăi trasează o linie invizibilă între real şi ireal, în timp ce eu – ca un echilibrist pregătit în fiecare zi pentru o altă reprezentaţie – păşesc între cele două lumi, temerar, cu zâmbetul pe buze.

♣ Cristian Lisandru