Patimile ies la plimbare, merg ţinându-se de mână, socializează, schimbă banalităţi, îşi admiră reciproc monotoniile lustruite, pe mine mă dor câteva gânduri şi prefer să tac… Dar azi vom dansa împreună cu toamna, pe muzica sufletelor noastre, iar mai spre seară, când vom fi fost deja obosiţi de atâta nedomolită rotire, un lăutar binevoitor şi dezinteresat ne va dărui, zâmbind condescendent, romanţe…
♣ Cristian Lisandru
Ce mai mâncăm şi noi?
Vai ţie, Ovidiule! 
Au fost şi vremuri mai bune… 
Resemnare metalică… 
Relaxare felină… 
Aceeaşi Mărie…
Din înţelepciunea de „Centru Vechi”
Poftiţi de intraţi, dacă mai aveţi curaj…
Cristian Lisandru 
Ah, aproape că mi-au dat lacrimile când am văzut „broscuța” neagră. Am avut una la fel, doar că era corai. Doamne ce amintiri mi-au răscolit… 😊
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru vizită, mă bucur că am redeşteptat frumoase amintiri. 🙂
PS – Ai venit pe spam, nu cunosc cauza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, nu stiu ce se intampla… esti a treia persoana care mi-a zis asta! 😦
ApreciazăApreciază
Pozele tale sunt reusite. Unde ai gasit masinile din poza? Eu am cutreierat ceva timp Bucurestiul pe jos in cautarea unor astfel de cadre si nu am avut noroc . . .
ApreciazăApreciază