Şoapte…


 

Uităm să privim cerul, să privim apele, să ascultăm suspinul pământului. Nu avem timp decât pentru aşa-zise priorităţi care nu valorează, de altfel, nici doi bani.

Suntem sufocaţi de obsesii, agasaţi de ştiri proaste, asediaţi de informaţii care ne transmit, seci, că lumea se duce la vale cu o viteză din ce în ce mai mare. Şi, pierduţi sub un astfel de bombardament al puerilului cotidian, începem să credem că nu mai avem timp, că îmbătrânim degeaba, că suntem pierduţi printre alte destine debusolate. Dar pământul există. Cerul există. Apele există. Există şoaptele lor… Nu ne va fi bine decât atunci când vom reînvăţa să le privim. Şi să le ascultăm.

♣ Cristian Lisandru


Click (10) – Case. Destine. Poveşti…


Case. Destine. Poveşti. Amintiri. Serate. Iubiri. Împlinite sau nu. Dezamăgiri. Mai mari sau mai mici. Şoapte. Vorbe în vânt. Vorbe în doi peri. Proiecte de viitor.

Declaraţii. Vise. Frumoase sau nu. Albume cu fotografii. Fotoliile de la bunica. Paturi care scârţâie atunci când faci dragoste. Canapele roase. Flori care se usucă în vaze. Trandafiri. Crizanteme. Flori abia culese. Timp. Nemilos. Hulpav. Decepţii. Depresii. Pistoale duse la tâmplă. Ruletă. Nu neapărat rusească. Poştaşul nu sună întotdeauna de două ori. Nici lăptarul. Nici băiatul cu ziarele. Vecini curioşi. Jurnalul ascuns sub o pernă. Ferestre. Zâmbete strânse în jurul mesei de seară.

Oameni. Mai buni, mai răi. Speranţele lor, gândurile lor pe care nu le va afla nimeni. Niciodată.

Case. Destine. Poveşti…

♣ Cristian Lisandru


PicsArt_12-21-12.23.20 PicsArt_12-19-05.31.04 PicsArt_12-19-05.31.46

În mine


În mine se zbat, repetat, contradicţii,
Vin zvonuri ciudate pe cordul deschis,
Metafore, vise, păreri sau predicţii,
Pe toate acestea în trup le-am închis.

În mine vin ploi ca să spele mizerii,
Potop melancolic, profund şi solemn,
Îmi sapă tuneluri, în suflet, minerii,
Iar viaţa mă ceartă cu limbă de lemn.

În mine se joacă o horă turbată,
Ce gânduri aprinse tresaltă prin ea,
Se-ntrec toţi chibiţii, prin timp, să dezbată
Probleme diverse sau patima mea.

În mine sunt morţi care-nvie frenetic,
Cer dreptul la soare, lugubri şi goi,
Mă simt hăituit în decor cinegetic
Şi parcă se trage cu tunuri în noi.

În mine eşti tu, uneori mult prea rece,
Răpusă de tragic, pândită de chin,
Prin faţă, continuu, o soartă îmi trece,
Iar gura mea soarbe otravă, nu vin.

În mine sunt laşi şi eroi, deopotrivă,
Minuni de poveste, declin sau dezmăţ,
Când caut să-mi fiu tocmai eu împotrivă
Şi uite că, totuşi, mă lupt şi mă-nvăţ.

În mine se rupe pământul în două,
O parte mă lasă, o parte mă vrea,
În mine se-ascunde, mereu, luna nouă,
Iar tu eşti zidită în inima mea.

♣ Cristian Lisandru – 12 decembrie 2011 (din volumul „Gânduri aşezate unele sub altele”)