Şoapte…


 

Uităm să privim cerul, să privim apele, să ascultăm suspinul pământului. Nu avem timp decât pentru aşa-zise priorităţi care nu valorează, de altfel, nici doi bani.

Suntem sufocaţi de obsesii, agasaţi de ştiri proaste, asediaţi de informaţii care ne transmit, seci, că lumea se duce la vale cu o viteză din ce în ce mai mare. Şi, pierduţi sub un astfel de bombardament al puerilului cotidian, începem să credem că nu mai avem timp, că îmbătrânim degeaba, că suntem pierduţi printre alte destine debusolate. Dar pământul există. Cerul există. Apele există. Există şoaptele lor… Nu ne va fi bine decât atunci când vom reînvăţa să le privim. Şi să le ascultăm.

♣ Cristian Lisandru


Click (10) – Case. Destine. Poveşti…


Case. Destine. Poveşti. Amintiri. Serate. Iubiri. Împlinite sau nu. Dezamăgiri. Mai mari sau mai mici. Şoapte. Vorbe în vânt. Vorbe în doi peri. Proiecte de viitor.

Declaraţii. Vise. Frumoase sau nu. Albume cu fotografii. Fotoliile de la bunica. Paturi care scârţâie atunci când faci dragoste. Canapele roase. Flori care se usucă în vaze. Trandafiri. Crizanteme. Flori abia culese. Timp. Nemilos. Hulpav. Decepţii. Depresii. Pistoale duse la tâmplă. Ruletă. Nu neapărat rusească. Poştaşul nu sună întotdeauna de două ori. Nici lăptarul. Nici băiatul cu ziarele. Vecini curioşi. Jurnalul ascuns sub o pernă. Ferestre. Zâmbete strânse în jurul mesei de seară.

Oameni. Mai buni, mai răi. Speranţele lor, gândurile lor pe care nu le va afla nimeni. Niciodată.

Case. Destine. Poveşti…

♣ Cristian Lisandru


PicsArt_12-21-12.23.20 PicsArt_12-19-05.31.04 PicsArt_12-19-05.31.46

În mine


În mine se zbat, repetat, contradicţii,
Vin zvonuri ciudate pe cordul deschis,
Metafore, vise, păreri sau predicţii,
Pe toate acestea în trup le-am închis.

În mine vin ploi ca să spele mizerii,
Potop melancolic, profund şi solemn,
Îmi sapă tuneluri, în suflet, minerii,
Iar viaţa mă ceartă cu limbă de lemn.

În mine se joacă o horă turbată,
Ce gânduri aprinse tresaltă prin ea,
Se-ntrec toţi chibiţii, prin timp, să dezbată
Probleme diverse sau patima mea.

În mine sunt morţi care-nvie frenetic,
Cer dreptul la soare, lugubri şi goi,
Mă simt hăituit în decor cinegetic
Şi parcă se trage cu tunuri în noi.

În mine eşti tu, uneori mult prea rece,
Răpusă de tragic, pândită de chin,
Prin faţă, continuu, o soartă îmi trece,
Iar gura mea soarbe otravă, nu vin.

În mine sunt laşi şi eroi, deopotrivă,
Minuni de poveste, declin sau dezmăţ,
Când caut să-mi fiu tocmai eu împotrivă
Şi uite că, totuşi, mă lupt şi mă-nvăţ.

În mine se rupe pământul în două,
O parte mă lasă, o parte mă vrea,
În mine se-ascunde, mereu, luna nouă,
Iar tu eşti zidită în inima mea.

♣ Cristian Lisandru – 12 decembrie 2011 (din volumul „Gânduri aşezate unele sub altele”)


(Dez)Ordinea de Zi


Snagoveanu, cel cu mantia nesfârşită, consideră că şi Iisus a purtat o astfel de monstruozitate vestimentară. Cam pe când şi cam pe unde, părinte? Scriptura zice că Iisus îndemna la simplitate, ba chiar îi certa pe cei în haine scumpe, ostentative. Ceva nu se leagă, poate primeşti informații suplimentare prin faxul divin şiîmpărtăşeşti cu enoriaşii ultimele ştiri. Explicații ai matale, bun simț (şi frică de Dumnezeu) nu.

*

Strada va fi consultată şi în ceea ce priveşte bugetul. Şi se va schimba ceva? Teatrul ăsta ieftin început de Iohannis merge mai departe, de data aceasta cu mister Cioloş la catedră. Adică vine țața Vanghelina şi, într-o superbă intervenție de 3 minute (pentru Iohannis era bună asta cu timpul limitat), îl convinge pe premier să umble la cifre. Iar Cioloş, în fața camerelor, o va pupa pe țataVanghelina, mulțumindu-i pentru ajutorul nesperat. Aiurea. Hai să dăm străzii senzația că e implicată. Noi facem cum am hotărât. Noi şi-ai noştri.

*

La Educație vor fi mai puțini bani, oricum nu se face carte şi nu e nevoie decât de masă de manevră. La Sănătate vor fi mai puțini bani, ia să nu ne mai văităm atât, există şi leacuri băbeşti. Apărarea ia mai mult, sunt vremuri grele, NATO, chestii-trestii. Iohannis are o cravată preferată, toți ne-am dat seama de asta. Şiprimeşte mai mulți bani de la buget, e un preşedinte „mai de fițe”. Cioloş s-a făcut cocoloş în fața patriarhului Daniel, cu mult mai fericit acum, după ce are iar bani de la vaca de muls numită stat. Euro țopăie. Noroc cu spiritul sarbătorilor…

*

Înțelesesem că doamna de la Finanțe a lucrat la Bruxelles. După declarația ironică/aiuritoare/trufaşă referitoare la indienii care muncesc pe doi lei, fără să ceară măriri de salariu, precum românaşii, înclin să cred ca vine de la Bollywood. Sau ar putea merge acolo. Să gestioneze finanțele lui RajKapoor.

*

Oltean Mexicanul se declară a fi victima sistemului pe care chiar partidul său l-a creat. Consider că este o declararație de o răvăşitoare sinceritate. ☺ E ca aceea aparținând lui Ponta – „Sistemul lor a funcționat mai bine decât sistemul nostru”. Da, suntem cu toții implementați în sistem, iar din când în când se mai schimbă cei de la mentenanță.

*

Miting de susținere pentru Beke Attila. 500 de secui. Respectivul ar fi un afacerist de succes şi un gospodar desăvârşit. Da, „gospodărea” artizanal, punea petarde cap la cap, rostea rugăciuni înainte de culcare, visa să „explodăm” de fericire. Vax.

*

Un monument al nesimţiriişi al cinismului. La Oltean Mexicanul mă refer, evident. E ţanţoş precum cocoşul, nu i s-a pleoştit creasta. Astfel de ciocoi au înrobit judeţe, la propriu, satisfăcându-şi mendrele sub ochii tuturor, dând bani la lăutari, luând bani de la stat, pozând în eroi ai ţărişoarei. Cu astfel de calamităţi umane s-a înfrăţit noul penele, a nu se uita asta, motiv pentru care le şi doresc să nu ajungă la ciolanul râvnit. Fiindcă trebuie să fii de-a dreptul hămesit pentru a sta lângă un Oltean, un Blaga, un Videanu etc. Herr Santa ClausIohannis nu va avea nicio scuză dacă înlocuieşte ciocoii vechi cu ciocoi noi. Oltean, miruitul Şova, lacrimogenul Vosganian, bolnavul Oprescu, tracasatul Pinalti, JeanneD`Arc Udrea, Hă HăHă Băsescu, Ponta Genunchi Sensibil, Iohannis Imobiliare, Hopa-Mitică Boc, Videanu Bordură… Ce tablou jalnic. Aceasta este realitatea din România sărbătorită, dincolo de festivităţişi discursuri ipocrite.

♣ Cristian Lisandru


PicsArt_11-27-03.03.13