În mine se zbat, repetat, contradicţii,
Vin zvonuri ciudate pe cordul deschis,
Metafore, vise, păreri sau predicţii,
Pe toate acestea în trup le-am închis.

În mine vin ploi ca să spele mizerii,
Potop melancolic, profund şi solemn,
Îmi sapă tuneluri, în suflet, minerii,
Iar viaţa mă ceartă cu limbă de lemn.

În mine se joacă o horă turbată,
Ce gânduri aprinse tresaltă prin ea,
Se-ntrec toţi chibiţii, prin timp, să dezbată
Probleme diverse sau patima mea.

În mine sunt morţi care-nvie frenetic,
Cer dreptul la soare, lugubri şi goi,
Mă simt hăituit în decor cinegetic
Şi parcă se trage cu tunuri în noi.

În mine eşti tu, uneori mult prea rece,
Răpusă de tragic, pândită de chin,
Prin faţă, continuu, o soartă îmi trece,
Iar gura mea soarbe otravă, nu vin.

În mine sunt laşi şi eroi, deopotrivă,
Minuni de poveste, declin sau dezmăţ,
Când caut să-mi fiu tocmai eu împotrivă
Şi uite că, totuşi, mă lupt şi mă-nvăţ.

În mine se rupe pământul în două,
O parte mă lasă, o parte mă vrea,
În mine se-ascunde, mereu, luna nouă,
Iar tu eşti zidită în inima mea.

♣ Cristian Lisandru – 12 decembrie 2011 (din volumul „Gânduri aşezate unele sub altele”)