– Vine primăvara, Sandule, Sănducule…
– E la uşă, draga de ea, se şterge pe picioare. Dar bălana încă nu şi-a spus ultimul cuvânt, ne pocneşte când ne-o fi lumea mai dragă. Tot pe ţuică fiartă o ţinem. Nu că ar fi trist momentul, dar parcă mi se face dor de-o tămâioasă. Tu ce zici, Gore, nu ţi-e poftă de-o bere cu spuma de două deşte? S-o dai pe gât din două sorbituri şi să zici aaaaaaaaaaaaaaaaa…

Gore s-a dezbrăcat de hanorac şi a atârnat fularul de spătarul scaunului. Priveşte fereastra, zâmbitor, apoi răspunde:
– Încă nu. Poate după ce pocnesc mugurii încrederii despre care vorbea Vasile Dâncu. N-am avut ce face şi am citit un interviu cu el. Onlain. Că presa de hârtie e doar amintire. Parcă m-am mai culturalizat, zău aşa, dar n-am crezut că o să mă ia cu metafore şi n-am să pricep mai nimic.
– Mda, fii pregătit pentru orice. Tehnocraţii sunt oameni şi ei. Au sensibilităţi, au nevoi, au imaginaţie. Umblă la fineţuri. Pe faţă. Pe din dos ne bagă în statisticile alea în care eu cu Gicu, doi fiind, suntem – de fapt – unul şi jumătate şi consumăm cât trei. Dâncu o fi vrut să adoarmă vigilenţa prostimii, n-am încredere în el, te face cu zâmbetul pe buze. Economic.
– Mai bine mi-ar spune de ce saltă euro de zici că e apucat de streche, Sandule, că s-a schimbat guvernul, palatele se înţeleg între ele ca niciodată, cică e stabilitate, rezultate bune la diverse capitole, ne tot batem cu pumnii în piept. Numai cursul valutar e misterios. Am creditul ăla luat acum un an şi mă pup în fiecare noapte cu insomnia.
Gicu surâde.
– Prea multe mistere pe metru pătrat. Plus că nu te-a obligat nimeni să iei bani cu împrumut de la bănci. Eu ţi-am zis că e cămătărie legalizată, nu m-ai crezut. Astea nu sunt vremuri bune pentru aşa ceva. O să-ţi iasă fum pe urechi. Dar există şi certitudini. A revenit Iohannis din vacanţă, a zis că se implică şi în chestia cu Norvegia. A scris pe feisbuc, acolo se simte ca peştele-n apă. Dacă începe vreun război tot de pe feisbuc aflăm.
– Care chestie?
– Cu ăştia de iau copiii de la părinţi fără să explice prea bine motivele. Răpitori cu patalama la mână. Norvegienii. Nivel de trai maxim, sunt pe primul loc şi la capitolul sinucideri. De ce se sinucid oamenii ăia dacă trăiesc bine? Or fi depresivi din plictiseală prelungită. Noi trăim extrem de prost – exceptând ţuica fiartă, cârciuma şi discuţiile astea constructive – dar nu ne dă prin minte să ne punem capăt zilelor. Altă structură. De la istorie ni se trage. Otrăveam fântânile şi beam vin. Pe urmă îi rupeam pe turci, le dădeam la oase de se căcau în şalvari.
Sandu Şpriţ îşi face de lucru cu bricheta care nu vrea să se aprindă.
– Nu ştiu ce dracului are, parcă vrea să mă las de fumat. Dar nu mă las. Ce ziceai de norvegieni? Ăştia nu sunt ăia de-a zis Udrea că au preşedinte? Pe când făcea Turcescu pe inchizitorul cu bile şi călărea cai mari.
– Ăia sunt. Iar Udrea ex-Cocoş i-a urat la mulţi ani lui Gâdea. Dacă am trăit s-o aud şi pe-asta nu-mi mai trebuie decât ca Voiculescu şi Băsescu să devină fraţi de cruce. Sau carpeta lui Iohannis în holul blocului. Am acasă pe perete o carpetă ca-n poveste. Ţineţi minte melodia… Asta şi cu s-a rupt lanţul de iubire… Răsunau pieţele.
– De mahala, că aşa se numeau pe vremuri. De mahala. Nu erau manele pe-atunci, nici n-auzisem de Salam. Nici Bregovic n-auzise de el, dacă se menţinea necunoscător nu era nicio o pierdere pentru posteritate.
– Ăştia care i-au dat o carpetă lui Iohannis n-au fost inspiraţi, mai ales că se mută şi în casă nouă, e gata vila de protocol în care s-a băgat un purcoi de bani. Un covor umblător ar fi trebuit să primească, îi plac plimbările de zici că e glob troter din ăla.
– De, e preşedinte, trebuie să umble de colo-colo, să zică ţara că munceşte… Nu pune geană pe geană de grija poporului. Plus că prima doamnă nu poate să stea închisă între ziduri, e femeie, trebuie plimbată, scoasă în lume, tratată corespunzător, servită la pat de pe tipsie de argint. Mai ales acum, când funcţia e înaltă şi trebuie să se prezinte cât mai interesantă la apariţia în cancelarie.
– Aşa-l vezi tu pe Iohannis, nedormit? Mie nu mi se pare… Poate că am orbul găinilor. E drept că pare somnolent, dar aşa e firea lui. Se mută?
– În sfârşit. Dar a avut pretenţii cu carul, nu i-a convenit nimic din vila aia. Mai ales că a trecut şi Băsescu pe-acolo. Cred că n-a vrut să ia vreun virus de scenarită. Sau mirosea a uischeane prin sufragerie. Zic şi eu… Mai e ţuică în ibricul ăla sau facem plinul?

(Va urma)

♣ Cristian Lisandru