Alb

---

Înţeleg că se poate şi mai rău. Că e musai să moară capra vecinului pentru a trăi fericita iluzie că nu ne mai poate sta nimeni în drum. Că nu e dracul chiar aşa de negru, că Ieremia va face o minune la minut şi nu va intra, din nou, cu oiştea în gard. Că suntem cu toţii atât de buni încât nici nu ne mai încăpem în piele.

Mă tulbură, totuşi, toate îndoielile care m-ar transforma într-un om bogat dacă aş găsi modalitatea prin care le-aş putea preschimba în aur. Nu îmi este frică de ziua de mâine, însă îmi este o teamă teribilă de toate boacănele pe care sunt predispus să le fac azi. Dar sunt conştient că speranţa moare ultima, draga de ea, iar la bursa zvonurilor câştigă teren bătutul apei în piuă sau căutarea potcoavelor de cai morţi.

Să nu zâmbeşti. Şi lasă cuvintelor dreptul de a hiberna până la primăvară. Ia-mă de mână, du-mă într-o lume albă. Fereşte-mă de îngheţ printr-un sărut nesfârşit.

♣ Cristian Lisandru

---