Puneam întrebări interioare fără să aștept răspunsuri. Și realizam, prelingându-mă pe lângă vitrinele sătule de priviri indiferente, că această inerție generalizată în care se implică până și anotimpul nu face altceva decât să elimine din discuție ideea de răspuns. Ne mutăm întrebările dintr-un loc în altul, dintr-un autobuz în altul, dintr-un taxi în altul, dintr-un cartier în altul, le plimbăm nonșalanți, ca pe niște podoabe fără preț, iar câteodată – dornici să gustăm și îndoielile altora – facem schimburi în natură, tocmindu-ne ca precupețele sau oferind bucuroși două întrebări învechite la preț de una. Nouă. Abia apărută. Proaspătă.

♣ Cristian Lisandru

PicsArt_02-06-03.13.02 PicsArt_02-06-03.13.34 PicsArt_02-06-03.17.04