Suntem mândri de neputința noastră incontrolabilă și dăm senzația că acceptăm acest supliciu doar pentru că e în propria fire să îndurăm, fără a protesta, martiriul. La un moment dat, plictisiți de faptul că nimeni nu ne înțelege și că lumea nu se rotește în jurul nostru, în pofida tuturor eforturilor de zi cu zi, ne vom sanctifica singuri și vom pretinde ca ceilalți să se roage la noi de trei ori pe zi. Dar nici atunci nu va fi bine și nici atunci nu vom fi mulțumiți. Ne vom da coate cu alți „sfinți” puși pe fapte mari și vom ajunge să inventăm alte poziții indecente pentru a atrage măcar câteva priviri fugare.

♣ Cristian Lisandru