Ne încontrăm. Asta ne place la nebunie, pe lângă berea degustată într-un stabiliment bahic unde până şi politica naţională se prezintă din cu totul alte perspective. E drept că la politică şi la fotbal se pricepe (mai) toată populaţia, de unde şi nevoia imperioasă de a ne trâmbiţa punctul de vedere indiferent dacă dăm sau nu cu bâta în baltă. Luptăm cu morile de vânt sau cu noi înşine? Ar fi satisfăcător de-a dreptul să ne transformăm cu toţii în Don Quijote, numai că personajul în cauză alerga cu limba scoasă după o Dulcinee. Leşinăturile noastre politice numai Dulcinee nu pot fi numite, iar eventualii scutieri ne-ar lăsa cu ochii în soare şi ar pleca să ridice castele de nisip în Spania. Dar ne încontrăm. Mai cerem o bere, un şpriţ, desfacem nodul de la cravată şi ne batem cu mâinile pe burtă. Când plecăm acasă suntem convinşi că (numai) noi am avut dreptate. A doua zi o luăm de la capăt. Încontrându-ne, enervându-ne, irosindu-ne pe altarul unor scenarii politice deşucheate.

♣ Cristian Lisandru