Subzist învăluit în gânduri, altele şi altele, ca o avalanşă, dincolo de umerii mei se află un munte necunoscut, la poalele sale s-a ridicat o cabană, fumul şerpuieşte către depărtări neştiute, înăuntru miroase a lemn, a cafea, a iubire sub un pled înflorat, sunt şi acolo, şi aici, în oraşul acesta, în cartierul acesta, în blocul acesta în faţa căruia un muncitor şi-a aprins o ţigară şi pufăie sprijinit în coada lopeţii, a mai trecut un tramvai pe bulevard, iar mie mi se pare că aud cum îşi cheamă cerbii cerboaicele, peste toate ambiguităţile răsună şi cornul unui vânător, poate că atâtea gânduri nici nu-şi găsesc justificarea, însă lemnele trosnesc, mângâiate de limbile focului, iar muntele necunoscut mă face să uit, măcar o vreme, de agresiunea oraşului în care nu mă regăsesc.

♣ Cristian Lisandru