zbor

mă mângâie aripile unor păsări rănite
din mine cresc păduri virgine
îmi înfrunzesc iluziile
în fiecare clipă smulsă nefiinţei
iar o ciocănitoare loveşte ritmic
în coaja amintirilor mele

într-un final
voi deveni
cuib
aripă
pasăre

am să adun zborurile frânte
şi
dacă nu va fi prea târziu
mă voi boteza
încă o dată
prăbuşit în soare

♣ Cristian Lisandru – 10 mai 2013

Corabia fantomă

Înserăm împreună, ascunzând câteva doruri pe sub crengile care trăiesc din nou înmugurirea, iar răsuflarea tulburătoare a acestui vânt excentric seamănă cu un vers de dragoste rostit pe fugă. Mi-aş dori să înveţe a-şi struni nerăbdarea. Să nu se mai grăbească. Să nu sfâşie – din prea multă dragoste – pânzele unei corăbii pe care câţiva îndrăzneţi au botezat-o „Primăvara”, iar acum o aşteaptă din ce în ce mai nerăbdători, dornici să-i cânte cu glasuri de pescăruşi. Un anotimp-corabie. O corabie fantomă, rătăcită printre gheţurile unei ierni insensibile, căutându-şi drumul spre casă, tăind prin vânt valuri potrivnice. Împrimăvărare întârziată. Înseninare căutată. Însumare a unor cuvinte care, înlănţuite, se ridică precum un zid în faţa asaltului vântos.

Înserăm. Tu ascunzi în sân încă un dor, eu încep să-ţi spun povestea vântului îndrăgostit de o corabie fantomă…

♣ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Suspine, greţuri şi leşinuri”

Contre Cioloş (prin Corpul de Control) – Raed Arafat. Subiectul „Colectiv”. O tragedie speculată, interpretată, analizată de toate taberele, prinsă în rapoarte care de care „mai incendiare”, lipită la gazeta de perete, rubrica „Teoria Conspiraţiei”. Arafat zice că n-a greşit cu nimic. Corpul de Control al lui Cioloş susţine că a fost haos, că nu s-a intervenit cum trebuia (cum trebuia?), că – în linii mari – oamenii lui Arafat n-au fost pregătiţi, instruiţi etc. Neica Nimeni de la bodega din colţ susţine că adevărul nu e numai în vin, ci şi pe la mijloc. Altul e de părere că Arafat trebuie dat jos, pentru că vine din „şleahta” lui Ponta. Rămân la ideea că fiecare „şleahtă” de pe teritoriul acest ţări face în aşa fel încât să iasă basma curată. Indiferent de subiect. Numai morţii nu pot ieşi din morminte. Cu sau fără resuscitare, cu sau fără rapoarte, statistici, dotări şi interpretări/interceptări.

Se discută intens despre reîncălzirea ciorbei guvernului Cioloş. Adică unii dintre providenţialii miniştri (specialişti, soro!), aduşi cu surle şi trâmbiţe (salvatorii neamului oropsit!), au nimerit precum nuca în perete în funcţii, indiferent dacă cv-urile dânşilor impresionau prin studii sau conturi. Şi au tras targa pe uscat – unii făcându-se de râs la oră de vârf, alţii jignind românii cu tupeu de înfumurat/parvenit –, motiv pentru care onor domnia sa Cioloş vrea să-i trimită la plimbare. Ducă-se! Da, schimbările sunt necesare – de multă vreme n-am asistat la prestaţii guvernamentale atât de jalnice/slugarnice, în unele momente –, însă contează şi ce punem în loc, ce presărăm în ciorba aia. Dacă schimbăm doar pentru a da bine în poze – după gust, după chef, după indicaţii –, atunci până la alegerile care se apropie nu va fi altceva decât aceeaşi zeamă lungă din care nu vor rezulta decât suspine, greţuri şi leşinuri.

♣ Cristian Lisandru