E un dans mondial în care ne prindem și noi. Ca să fim în rând cu lumea, ca să nu zicem cumva că n-am luat contact cu vremurile. Mimăm pașii, avem grijă să nu-i călcăm pe alții pe bombeuri, zâmbim atunci când un fotograf plătit cu ora se așază în genunchi și strigă „păsărica”! Confetti, știri proaste, amestecate cu altele și mai proaste, gânduri de bine, gânduri de ducă, gânduri de viață, de moarte. Printre ele, aproape insesizabile în aglomerația contemporană, gânduri de iubire. Firave, temătoare, timide. Parcă le e frică să scoată capul în lume, să-și impună supremația, încetul cu încetul, să recâștige terenul pierdut metru cu metru și an cu an.

♣ Cristian Lisandru