La mulţi ani, Geanina, la mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor!

Apoi a venit ziua în care m-ai luat de mână și m-ai condus, ca pe un orb, prin ușa aceea, către neantul acela înspăimântător al tuturor convulsiilor scrijelite în carne, așezându-mă față în față cu propriile-mi coșmaruri. Râdeai. Râsul tău era cascadă, ochii tăi erau pădure, părul tău adia amețitor pe sub gânduri descătuşate. Te priveam uimit. Și, pentru prima oară în viață, am învățat să nu mai tremur în fața îmbătrânirii mele.

♣ Cristian Lisandru