maini-flickr-doug88888Atentatele din Belgia ne obligă să strângem din dinţi şi să reluăm aceleaşi întrebări de bun simţ:

– Către ce se îndreaptă democraţia (în general) şi democraţia europeană (în special)?
– Lupta permanentă pentru respectarea drepturilor omului poate intra în conflict direct cu lupta pentru păstrarea stabilităţii şi a securităţii statale/ individuale. Cum poate fi rezolvată o astfel de dilemă, în aşa fel încât să fie împăcate capra şi varza?
– Sunt evidente chiar şi pentru ţaţa Floarea din marginea uliţei interesele perverse (politice, economice, geostrategice) aflate în spatele deschiderii unor fronturi în zone de pe glob unde, de fapt şi de drept, nu oamenii (şi viaţa lor) contează, ci tot ceea ce se ascunde sub pământul pe care subzistă. Pretextul că sunt eliminaţi dictatori de la putere (preşedinţi susţinuţi ieri chiar de puteri occidentale se transformă, la un moment dat, în duşmani care trebuie reduşi la tăcere, cu orice preţ; asta în vreme ce alţii sunt menţinuţi la putere, iar ONU se face că plouă) poate fi o uşă deschisă către haos pe termen mediu şi lung, ceea ce s-a şi demonstrat. Ne întoarcem la cine nu e cu noi e împotriva noastră sau nici nu am părăsit vreodată această sintagmă malefică?
– Ţările occidentale dau senzaţia, de fiecare dată, că se află cu un pas în urma teroriştilor. Cum poate fi explicată această anomalie, ţinând cont de bugetele serviciilor de informaţii şi de tehnica din dotare? Da, se va ajunge în faza în care se va intercepta tot şi se va controla tot. Însă, dacă atentatele teroriste vor continua, care va fi noua abordare? Vom fi cu toţii încolonaţi, numerotaţi, ţinuţi în spaţii special amenajate pentru a fi protejaţi de atentatori? Vor apărea din ce în ce mai multe „servicii”? Ne vom ascunde unii de alţii, nu vom mai avea încredere în nimeni, vom raporta fiecare mişcare a vecinului de palier?
– A arăta cu degetul (numai) către migranţi denotă superficialitate, ca să nu spun mai mult, atâta vreme cât tot marile puteri ale lumii au permis/acceptat/manipulat o situaţie dezastruoasă care a dus la apariţia respectivilor migranţi. Cine scoate castanele din foc cu mână de migrant?
– Cui foloseşte această criză a migranţilor pe care UE nu reuşeşte să o gestioneze? Este clar că s-au strecurat şi se strecoară destui „spălaţi pe creier”, însă omitem cauza problemei şi insistăm numai asupra rezultatului de moment.

♣ Cristian Lisandru