Contre Cioloş (prin Corpul de Control) – Raed Arafat. Subiectul „Colectiv”. O tragedie speculată, interpretată, analizată de toate taberele, prinsă în rapoarte care de care „mai incendiare”, lipită la gazeta de perete, rubrica „Teoria Conspiraţiei”. Arafat zice că n-a greşit cu nimic. Corpul de Control al lui Cioloş susţine că a fost haos, că nu s-a intervenit cum trebuia (cum trebuia?), că – în linii mari – oamenii lui Arafat n-au fost pregătiţi, instruiţi etc. Neica Nimeni de la bodega din colţ susţine că adevărul nu e numai în vin, ci şi pe la mijloc. Altul e de părere că Arafat trebuie dat jos, pentru că vine din „şleahta” lui Ponta. Rămân la ideea că fiecare „şleahtă” de pe teritoriul acest ţări face în aşa fel încât să iasă basma curată. Indiferent de subiect. Numai morţii nu pot ieşi din morminte. Cu sau fără resuscitare, cu sau fără rapoarte, statistici, dotări şi interpretări/interceptări.

Se discută intens despre reîncălzirea ciorbei guvernului Cioloş. Adică unii dintre providenţialii miniştri (specialişti, soro!), aduşi cu surle şi trâmbiţe (salvatorii neamului oropsit!), au nimerit precum nuca în perete în funcţii, indiferent dacă cv-urile dânşilor impresionau prin studii sau conturi. Şi au tras targa pe uscat – unii făcându-se de râs la oră de vârf, alţii jignind românii cu tupeu de înfumurat/parvenit –, motiv pentru care onor domnia sa Cioloş vrea să-i trimită la plimbare. Ducă-se! Da, schimbările sunt necesare – de multă vreme n-am asistat la prestaţii guvernamentale atât de jalnice/slugarnice, în unele momente –, însă contează şi ce punem în loc, ce presărăm în ciorba aia. Dacă schimbăm doar pentru a da bine în poze – după gust, după chef, după indicaţii –, atunci până la alegerile care se apropie nu va fi altceva decât aceeaşi zeamă lungă din care nu vor rezulta decât suspine, greţuri şi leşinuri.

♣ Cristian Lisandru