mă mângâie aripile unor păsări rănite
din mine cresc păduri virgine
îmi înfrunzesc iluziile
în fiecare clipă smulsă nefiinţei
iar o ciocănitoare loveşte ritmic
în coaja amintirilor mele

într-un final
voi deveni
cuib
aripă
pasăre

am să adun zborurile frânte
şi
dacă nu va fi prea târziu
mă voi boteza
încă o dată
prăbuşit în soare

♣ Cristian Lisandru – 10 mai 2013