Degeaba ne zbatem, cuprinşi în convulsii,
Noi suntem sortiţi unor jalnice stări,
Din dramele noastre sunt stoarse emulsii
Şi viaţa subzistă prin mari contestări.

Promitem că facem, promitem că dregem,
Trăim din predicţii şi chin contra cost,
Obţinem durere şi moarte culegem
Din rostul acesta ajuns fără rost.

Rânjim ca o turmă mânată bezmetic
Spre mari abatoare, spre locuri de veci,
Spre rău, spre scandal sau coşmarul ermetic
Din care, fireşte, n-ai cum să mai pleci.

Ne vindem credinţa pe bonuri de masă,
Rămânem flămânzii cu vânt în stomac,
Apoi spunem lumii că suntem de rasă
Şi stăm în genunchi când cerşim basamac.

Confuzia noastră durează de-o viaţă,
Din haos ne naştem, în haos cădem,
În fiece trup se ascunde-o paiaţă,
Iar râsul şi plânsul trăiesc în tandem.

♣ Cristian Lisandru – 7 mai 2013