am un vecin gospodar
toată ziua sfredeleşte pereţii cu bormaşina
îl percep deja ca pe un artist desăvârşit
al găurilor fără număr
arta sa nevăzută mă intrigă
adaug în fiecare zi alte orizonturi
ipoteze semne de întrebare concluzii puerile
poate pregăteşte o expoziţie îmi spun
una absurdă abstractă suprarealistă
să rupă gura târgului
simfonia diblurilor sau ceva asemănător
când am bătut la uşă nu mi-a deschis
efervescenţa actului creator a fost de vină
presupun
dar am un vecin gospodar
doar seara se relaxează ca orice muritor
pune muzică de petrecere
boxele duduie
din când în când strigă hopa hopa hopa
melodiile sunt aceleaşi le-am învăţat pe de rost
târziu în noapte mi-e dor de bormaşină
ce ţi-e şi cu artiştii ăştia moderni
hopa

♣ Cristian Lisandru