noaptea se clătina buimacă2016-03-16 22.34.34
pălmuită de tăcerea unui oraş absent
plângea cu stele pe sub ferestre
în urma ei unduia un râu galben
nu îl vedeam decât noi bineînţeles
sunt ore la care oamenii dorm
îşi întorc grijile de pe o parte pe alta
le încălzesc la piept
apoi vorbesc cu ei înşişi fără glas

noaptea aceea părea neajutorată
am alergat amândoi după ea
s-a făcut dimineaţă abia după ce am ajutat-o să treacă strada
un vânzător de fantasme trăgea dintr-o pipă
aşezat pe bordură
ne-a salutat a ridicat picioarele
râul galben a stropit manşetele zorilor
râdeam năuciţi de întâmplare
tu doreai încă o noapte cu lacrimi de aur
în plină zi

♣ Cristian Lisandru – 2013