Cu suflet năuc,
Un dor îţi aduc,
Un dor din alt timp,
Tăind anotimp…

Eu mă întorc la tine din iluzii,
Prin mari oglinzi ciobite m-am pierdut,
Am semănat în trupul meu confuzii
Şi m-am cules stupid, contrafăcut.

Eu mă întorc la tine din mistere,
Egiptul antic îl aduc în gând,
Osiris de soţie mi te cere
Şi moare ca să-nvie, suspinând.

Eu mă întorc la tine din poveste,
Am buzunare pline de poveşti,
Prin mine, Făt-Frumos îţi dă de veste
Că pari o Cosânzeană când iubeşti.

Eu mă întorc la tine din sonete,
Shakespearian, desfid acest decor,
La colţuri vând şi vise, în cornete
Făcute din romane de amor.

Eu mă întorc la tine din Ev Mediu,
Cu Torquemada strâns legat pe rug,
În ochii tăi voi căuta remediu,
Tu mă vei învăţa să nu mai fug.

♣ Cristian Lisandru

PicsArt_04-25-09.00.06