cineva aşezat în genunchi
oferă lumii definiția verticalității
astfel intrăm într-o fază nouă
apoteotică
amalgamul frustrărilor personale
pretinde monumente faraonice
mâine va cumpăra
ciment cărămidă pietriş lopată mistrie
olimpul lui
ridicat deasupra capetelor noastre
ne va veghea trufaş
gânduri
cuvinte
propoziții
fraze
cineva aşezat în genunchi se crede zeu
în şandramaua pe care o numeşte olimp
bate vântul şi plouă cu ifose
♣ Cristian Lisandru – 28 aprilie 2016
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
--------------------------------
„Festina Lente - prin(tre) cuvinte” de Cristian Lisandru este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 Internațional .
Tema: Baskerville de Anders Noren.
28 Aprilie 2016 at 12:56 PM
Omul contemporan si Olimpul sau numit ” Desert”
Imi place ca pun eu semnele de punctuatie atunci cand lecturez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
28 Aprilie 2016 at 1:10 PM
E foarte trist atunci când omul contemporan nu-şi conştientizează deşertăciunea. Sunt cazuri – destule – în care personaje lamentabile îşi construiesc soclul pentru propria statuie. ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
28 Aprilie 2016 at 2:42 PM
Din fericire, exista si oameni frumosi, alti oameni care isi constientizeaza destertaciunea si schimba calea… Un fel de desertaciune, ratacire spre exteriorul meu, am avut si eu candva.
O zi frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
28 Aprilie 2016 at 2:44 PM
Există întotdeauna o uşă către frumosul din viață, catre frumosul din oameni, către frumosul din noi. Descoperind-o, deschizând-o, trăim adevărata împlinire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
28 Aprilie 2016 at 2:51 PM
Redescopar frumosul ratacit odata, tine de o stare de bine. Ma voi stradui sa nu las nisipul desertului sa se aseze in ” casa” mea si nu pentru ca imi faceam statuie, ci pentru ca m- am lasat cuprinsa si adancita in acele firicele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
28 Aprilie 2016 at 2:53 PM
Orgoliul si dreptatea personala sunt monumentale ca si statui 🙂
ApreciazăApreciază
28 Aprilie 2016 at 5:12 PM
M-am străduit mereu să nu stau în genunchi, însă nu pot să garantez că am reușit. Sunt atâtea moduri de a defini această stare, încât e greu să ne dăm seama. Dar e mai ușor să oferim definiții, precum bine zici.
ApreciazăApreciază
28 Aprilie 2016 at 5:17 PM
Am observat de-a lungul timpului că tocmai cei fără coloană vertebrală vorbesc cel mai mult despre ea. Ipocriții oferă definiții despre ipocrizie, trădatorii au pretenția de a le cere altora să nu trădeze, escrocii vorbesc despre cinste, inculții cred că au cultura la degetul mic… Etc.
Unii se transformă în chibiții de serviciu şi nu fac altceva decât să arate cu degetul către alții. De-ale vieții. Cu bune, cu rele… Panoramă, aşa cum spunea Eugen Barbu în „Groapa”… ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană