Problemele de cuplu au fost şi sunt un subiect fierbinte, iar textierii moderni – puternic ancoraţi în realitatea imediată, creuzet al marilor idei 🙂 – nu-l pot evita. Deşi, în foarte multe dintre cazuri, ar fi mult mai bine dacă ar pune computerul pe stand-by şi ar ieşi la o bere. Cu băieţii. Totuşi, ei insistă în a ne prezenta diferite cazuri „hot”, iar noi facem cunoştinţă cu personaje „cool”. Dezamăgita făptură din acest cântecel – „Floare la ureche” – este reprezentativă din acest punct de vedere.
O fi tipic bărbătesc,
Stai cu băieţii seară de seară,
Şi-mi zici că te înnebunesc,
Dacă vreau şi eu să ne plimbăm pe afară,
Dar care-i problema, problema eşti tu,
Uite care-i schema, eu nu-l vreau pe altul,
Nu pot să înţeleg unde îţi e sufletul,
Şi cum poţi să împarţi cu mine acum doar patul.
Scenariu fulminant? Nicidecum. Un scenariu clasic, „tipic bărbătesc”, vorba textierului. El nu stă cu ea, deşi ea ar dori să stea cât mai mult cu el. El pleacă în oraş fără ea, ea suferă şi nu pricepe nici în ruptul capului de ce el preferă stea cu băieţii „seară de seară” în loc să se plimbe cu ea, mână în mână, suflet lângă suflet, „pe afară”. Fireşte că se iţeşte semnul de întrebare. Dar nu este vorba despre o ecuaţie imposibil de rezolvat fără o pregătire adecvată. Ea întreabă şi tot ea îşi răspunde – iată unul dintre riscurile de a rămâne singur în timp ce partenerul pleacă în oraş pentru a suge beri nenumărate cu „băieţii”. „Problema eşti tu” (el e adevărata problemă, iar ea, după studii îndelungate, conştientizează crudul adevăr), însă fata – în pofida tuturor frustrărilor, dezamăgirilor, eventualelor lacrimi şi batiste mototolite etc. – nu îl doreşte „pe altul”. Ea nu ia în calcul despărţirea de chefliu, deşi nici măcar nu înţelege unde este „sufletul” respectivului. Poate că l-a uitat pe sub masă, după ce a luat la bord prea multe beri. Poate l-a amanetat atunci când nu avea bani de bere sau l-a împrumutat vreunei picoliţe nurlii. Mai ales că el împarte cu ea, acum, „doar patul”. Adică vine acasă pe trei cărări şi, uitând de romantisme şi de eleganţa masculină atât de dorită de reprezentantele sexului frumos, doreşte doar patul. Intuim că doarme fără vise, alcoolul acţionând negativ în ceea ce priveşte vascularizarea în condiţii optime.
Eşti prea rece chiar şi când vremea e hot, hot,
Mult prea rece, nu ştiu ce-aş mai putea să fac,
Prea greu trece, timpul se aude, tic-tac,
Te-aş lăsa dar îmi eşti prea drag.
Astăzi iar pleci, mâine te întorci,
Promiţi că nu se va mai întâmplă,
Vezi că te întreci, de ce te joci
Ca pe terenul tău cu dragostea?
De parcă-i floare la ureche,
Floare la ureche,
De parcă-i floare la ureche,
De ce te joci cu mintea mea?
O fi vremea „hot, hot”, dar el – ni se confirmă ipoteza – nu se mai încinge deloc. E „mult prea rece”, fata nu ştie ce-ar mai putea să facă. Intuim că a încercat tot felul de variante sau ţinute – asistentă medicală, poliţistă, călugăriţă, chestii clasice, bla, bla, bla… – el nu şi nu. Chiar şi timpul trece mult prea greu pentru ea, iar disperarea face ca însăşi scurgerea sa inexorabilă să fie auzită de sărmana făptură neglijată. „Tic-tac”. Adânc. Şi fără (2) calorii. Numai că ea nu poate rupe mâţa-n două – „Te-aş lăsa dar îmi eşti prea drag”. Dragoste cu năbădăi. Din partea ei. Părerea lui nu o ştim, ni se spune doar că azi pleacă, mâine se întoarce (lipseşte peste noapte, ceea ce este şi mai grav, mai împărţiţi patul sau nu?), îşi ia mutra spăşită şi promite că nu mai face, se întrece cu gluma, se joacă – precum ar fi pe terenul lui, ceea ce ne face să credem că ei sunt pe terenul ei, poate chiar în casa ei, cu acte în regulă – de parcă totul ar fi ca-n titlul piesei. „Floare la ureche”. Un superficial. Aşa îl percepem, un lasă-mă să te las care nu apreciază ce făptură minunată i se cuibăreşte în braţe, dorindu-l insistent. Chiar pe terenul ei. Şi, la un moment dat, soseşte întrebarea formidabilă – „De ce te joci cu mintea mea?” Chiar, domnule, de ce?
Eu nu ştiu cum poţi tu să stai
Atât de calm şi relaxat,
De ce nici măcar nu mai dai
Niciun semn de unde eşti plecat,
Paranoia,
În capul meu se poartă o luptă ca în Troia,
Eu nu vreau să lupt dar mă împinge nevoia,
Rănile-s adânci, nu le vindeci cu aloea,
Spune-mi de ce.
Noi suntem de părere că există unele explicaţii în legătura cu atitudinea suspect de relaxată a bărbatului. Dar nu dorim să punem paie pe foc. Însă pericolele o pândesc la tot pasul pe trista eroină – „Paranoia,/În capul meu se poartă o luptă ca în Troia”. Acesta este momentul culminat al piesei, se demonstrează şi că fata a citit ceva la viaţa ei, trimiterea către legendara cetate fiind un exemplu elocvent. Drama personală ar fi cu atât mai mare dacă s-ar trezi şi cu paranoia în fişa medicală. Dar reuşeşte să rămână pacifista de serviciu – „nu vreau să lupt dar mă împinge nevoia”. Rănită la propriu şi la figurat, fata nu uită că deţine unele cunoştinţe care ne determină încă o dată să o privim cu alţi ochi – „Rănile-s adânci, nu le vindeci cu aloea”. Aşa este, fată, nici tratamentele naturiste nu te pot ajuta acolo unde intervine sintagma „Dragoste cu sila nu se poate”… Totul se încheie cu strigătul ei de revoltă. „Spune-mi de ce”. Dar cine să-i răspundă? El e la bere. „Cu băieţii”. Sau ca băieţii, că oameni suntem şi noi… 🙂
♣ Cristian Lisandru
Felicitări pentru răbdare în primul rând, având în vedere complexitatea demersului. Dar şi pentru cronica exhaustivă dusă până la esenţă. Stau totuşi şi mă întreb: oare merita efortul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare idee pe care o avem şi pe care reuşim să o ducem la capăt merită efortul. Plus că astfel de „cronici” sunt menite a destinde. 🙂 Pe mine mă amuză şi, atunci când timpul o permite, mai iau la puricat versurile unei melodii „la modă”. Şi eu mulţumesc pentru răbdare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, de cum am dat cu ochii de O fi tipic bărbătesc, mi-a fugit gândul la Taxi. Și mi-am zis De ce n-o fi luat Lora asta un taxi și nu s-o fi dus și ea să lupte cot la cot cu băieții ăia? Unde mai pui că putea să bea și ea o bere și-și îneca în apa sâmbetei amarul?! Sau – și mai bine – se putea spăla pe cap cu berea. Cică-i bună și pentru așa ceva… măcar se procopsea cu ceva practic. 😐
În fine, ce s-o mai lungesc, finalul cântecului de Loră mă face să-mi pară rău pentru ea. Păi… e blondă, e frumoasă, de ce și-o mai bate capul cu dilema asta din care n-are cum ieși altminteri decât șifonată?! Zic și eu… 😕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragostea nu face numai minuni, dă naştere şi unor ciudăţenii versificate din care este foarte greu să mai înţelegi ceva… 🙂 Floare la ureche numai în titlu. În rest e destul de complicat, poate doar textierul să poată explica oareşce…
ApreciazăApreciază
Buna dimineata Cristian !
In primul rand, sincere felicitari pentru postare ! 🙂
De unde se vede ca POETII pot fi si buni CRITICI literari si nu numai ! 🙂
In loc de alte comentarii, repet citatul din Marin Preda :
…” Daca DRAGOSTE nu e , NIMIC nu e …”
O zi de miercuri cu mult soare ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
PS ! 🙂
Astept CRITICILE 🙂 autorul POEZIEI postate pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/05/11/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți doresc o zi excelentă, Alioşa, numai bine în toate! ☺☺☺
ApreciazăApreciază
Multumesc, la fel, Cristian ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂 😃 …domnule Lisandru, am asigurată porția de veselie pe ziua de azi !
Mulțumesc !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc şi eu pentru răbdare şi lectură. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia aștept, următorul … 😊
Noapte liniștită !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Subiectul IUBIRE în contextual lumii noastre, cel puțin pentru mine, este un subiect…casat. Atăta timp căt IUBIREA nu poate coexista cu EGO-ul, despre ce iubire vorbim?
ApreciazăApreciază
„Iubesc, am curaj şi mă tem” – vorba lui Păunescu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea nu presupune nici temeri, nici curaj, din contră…Repet IUBIREA nu poate fi decât necondiționată de nimeni și nimic, iar ego-ul este fundamental condițiobare. dacă ar exista în lume IUBIRE, lumea ar fi un Paradis. Din nefericire despre iubire doar se ”vorbește”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu n-aş generaliza, totuşi. Vorbim despre iubire, e drept, scriem despre iubire – cazul poeţilor, scriitorilor, artiştilor de tot felul etc. -, trăim/simţim iubirea mai mult sau mai puţin intens. Sau percepem acest sentiment în funcţie de anumite criterii, stări, dorinţe.
Îmi place să cred că ea este, mă bucur de ea alături de femeia pe care o iubesc, mi-aş dori şi eu o lume a iubirii depline. Da, ar fi un paradis. Lumea. Nu este. Însă apelez tot la un scriitor, Marin Preda a spus-o, poate, cel mai bine – „Dacă dragoste nu e…” 🙂
Evident, fiecare are dreptul să creadă că iubirea este sau nu este. Respect orice părere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu spun doar din ce de vede cu ochiul liber și oricăt aș respecta părerea celorlalți, REALITATEA îmi dă dreptate, chiar dacă nu urmăresc așa ceva. oamenii se înșeală pe ei înșiși, sau mai bine zis se lasă înșelați de emoții pe care le confindă cu iubirea. Devoalarea acestei situații apare atunci când apar ”probleme”, atunci iubirea devine, de la caz la caz, ură, resentimente, indiferență. Puțini oameni înțeleg iubirea fără control, fără gelozie, fără dominație. Aud inepția aceea , că ”puțină” gelozie este normală, este semn al iubirii, că celălalt/ă nu îți este indifernt/ă…Este clar, percepția asupra iubirii este eronată, cum eronată este percepția asupra realității. Este un subiect despre care tot scriu, iar mâine voi mai scrie pe acest subiect iar și iară…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt pe aceeaşi lungime de undă – chiar e o mare inepţie să priveşti „puţină gelozie” ca pe un ingredient util într-o relaţie. O astfel de percepţie dăunează grav pe termen scurt, mediu şi lung.
Şi aş vrea să mai pun un accent – ” Puțini oameni înțeleg iubirea fără control, fără gelozie, fără dominație.” Subscriu. 🙂 Şi încă nu e totul pierdut dacă există măcar „puţini oameni” care înţeleg.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ața este, doar suntem în plină evoluție a …PERFECȚIUNII.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fim drepţi cu textierii români…Şi ei sunt drepţi şi ne înfăţişează ambele puncte de vedere.
Adică şi bărbatul are clipele lui de „cumpănă”
ApreciazăApreciază
🙂 Da, trebuie să fim drepţi (şi mai catolici decât Papa). Mai ales cu cei unde nevoia rimează cu aloea, iar Troia cu paranoia! 🙂 Perspectivele sunt de-a dreptul răvăşitoare. Prinosul nostru de recunoştinţă pentru că au capacitatea de a ne oferi astfel de mostre versificate. Trăiască berea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Berea-i frate cu românul…Trăiască!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bănuiesc că fetei îi e drag tocmai pentru ieșirile lui. Dacă ar sta prea mult acasă, atunci ar interveni saturația și plictiseala.
ApreciazăApreciază
🙂
Să fie aceasta reţeta pentru o viaţă conjugală fericită? Împreună, însă totodată separaţi cea mai mare parte a timpului… 🙂 Numai fata asta poate şti. Partenerul nu comentează – el e la bere cu băieţii.
ApreciazăApreciază
No, c-am gasit solutia pentru fatuca asta. Ca vad ca baiatu e ba rece, ba nu prea hot 🙂
ApreciazăApreciază
☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur ca ti-a placut 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păcat totuşi că după atât de mult efort depus, fata tot neconsolată şi nedumerită rămâne…
Analiza e însă genială!
ApreciazăApreciază
Plus că în capul fetei se duc lupte ca la Troia, ceea ce nu poate fi decât periculos pe termen lung. Reţinem dorinţa ei permanentă de a păstra relaţia, cu sau fără aloe. 🙂 Mai bine vedea filmul „Troia” şi plângea după Brad Pitt.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am observat și eu din depărtare tot o temă pasională care pe scurt spus, a decurs cam așa:
El și ea… iubire pasională, conviețuire pasională, despărțire și mai pasională.
După câteva luni de la ultima… el:
-După toate câte au fost, draga mea, mă mai iubești?
-Sigur că da, iubitul meu, visez cu tine și ziua și noaptea.
-Iubita mea, povestește-mi visele.
-Dragul meu. Visul este mereu același, revine de fiecare dată. Eu îți pun o întrebare la care tu nu poți să răspunzi căci… te țin cu capul sub apă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Iubire, bibelou de porţelan, obiect de preţ cu existenţa efemeră”… Şi uite unde se poate ajunge… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici că se putea o analiză mai bună, 😀
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lucrăm cu materialul clientului. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane