azi
am învăţat să inspir tăcerea
cuvintele plâng
risipite pe biroul de nuc
atunci când merg gârbovit
prin camera goală
duc pe umeri povara colilor albe
deschid fereastra
toamna se va sinucide
la capăt de rând
cresc frunze din fiecare deget
iubito
împrimăvărează
peste vorbe nescrise
♣ Cristian Lisandru (2012)
Cristian Lisandru 
Asa este, „din taceri, se nasc ( alte) cuvinte ” 🙂
dar si dureri de tinut minte ! 😦
O zi faina, Cristian ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel, Alioşa! ☺
ApreciazăApreciază
frumoasă, duioasă tăcere / îndurare, însă, aş cere / să lăsăm toamnei zâmbetul / îmi bucură el, mie, sufletul.
(vin rimele astea ca cele cu aloea-nevoia, Troia- paranoia, dar am intrat în panică – la fel ca ieri, când am scris că berea-i frate cu românul, deşi nu poate fi decât, după gen, cel mult soră – fiindcă toamna – i anotimpul meu preferat)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poetică sinucidere a toamnei, atât şi nimic mai mult, rămâne un anotimp al romanticilor incurabili. La momentul respectiv aveam nevoie, tot artistic vorbind, de o împrimavărare… ☺ Stări şi stări. Zâmbetul toamnei rămâne la locul său. ☺
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulţumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că tăcerile nu-ți dau pace în ultima vreme, dar o fac într-un mod plăcut pentru noi, cei care te citim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar m-am gândit şi eu că s-au legat. Fără să doresc neapărat asta – erau printre schițele blogului. Dar poate că-i mai bine aşa… ☺ Mă bucur că au fost primite bine… Şi mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As fi vrut sa tac… Dar n-am putut, e prea frumoasa poezia. 🙂
ApreciazăApreciază
Poemele trăiesc, la rândul lor, trăgându-şi seva din aprecierile celor care le citesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pot avea puteri vindecătoare şi tăcerile…
ApreciazăApreciază
Da. Şi ce puteri miraculoase! Uneori (fireşte) suntem mult prea decişi să spunem atâtea şi atâtea, deşi tăcerile ar transmite mai mult decât vorbele goale de conţinut. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tăcerea ta e tămăduitoare ca un izvor balsamic, de aceea nu voi a o perturba cu multe cuvinte.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai trecut şi ai citit, Petru. Din tăceri se nasc (alte) cuvinte. Ale mele, ale noastre…:)
ApreciazăApreciază