azi
am învăţat să inspir tăcerea
cuvintele plâng
risipite pe biroul de nuc
atunci când merg gârbovit
prin camera goală
duc pe umeri povara colilor albe
deschid fereastra
toamna se va sinucide
la capăt de rând
cresc frunze din fiecare deget
iubito
împrimăvărează
peste vorbe nescrise

♣ Cristian Lisandru (2012)