Suntem şi nu suntem, ceea ce poate părea un paradox sau chiar o aiureală de proporţii. Dar uneori suntem ca şi cum nu am fi, agitându-ne în zadar pentru a ajunge la concluzia că ori n-a ieşit nimic din ceea ce ne-am propus, ori ni se pare că a ieşit ceva, însă nu observă nimeni. Existăm fizic, schimbând cravata sau pantofii, cumpărând o cămaşă nouă, bând o bere la halbă sau un pahar cu vin – două, trei, patru –, plecând de acasă la oră fixă şi întorcându-ne spre seară, adormind, trezindu-ne, luând de la capăt o altă zi. Gândim. Deci am putea spune că existăm, că suntem, că nu ne-am transformat în fantome care îşi plimbă lanţurile pe bulevardele unui oraş unde alţi trecători, la rândul lor, nu au înţeles încă dacă sunt sau nu sunt, dacă există doar pentru a fi contabilizaţi – statistici, liste de vot, liste de întreţinere, liste de contribuabili ai Fiscului, liste de prieteni pe reţele sociale, liste de adeziuni, liste de invitaţi, liste de autori, liste de indezirabili, liste de simpatizanţi, liste de lichele întocmite chiar de adevăratele lichele etc. Poate că existăm numai în listele astea nesfârşite, motiv pentru care uităm să trăim cu adevărat în afara lor. Şi atunci, fireşte, ne întrebăm dacă suntem sau nu suntem…
♣ Cristian Lisandru
10 Mai 2016 at 10:05 AM
Suntem ….
Pe listele lor, in sufletul altora…
Suntem …. absentii prezenti ai bulevardelor…
Suntem!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
10 Mai 2016 at 1:33 PM
„Absenţii prezenţi ai bulevardelor” – frumos. Transmite foarte mult. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 10:19 AM
Ca de obicei, răspunsul se află în întrebare. Suntem astfel deoarece nu SUNTEM noi înșine. De aici încolo începe aventura Existenței, dacă ne-o asumăm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 1:32 PM
Doar dacă ne-o asumăm, aşa este… Pentru mulţi pare o luptă pierdută din start.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 1:35 PM
Nici măcar nu-și propun…sunt SCLAVIZAȚI.
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 11:11 AM
Eu am încredere în tine. Dacă zici că exist, zic și eu că exiști, deci amândoi existăm. Altfel cum am fi scris aceste rânduri?! Să-ți fie existența plăcută, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 1:31 PM
Mulţumesc la fel, Petru. Suntem, aşa este, chiar dacă pare (uneori) că nu. Suntem şi cel mai bine este că ne spunem punctele de vedere, indiferent de conjunctură. Şi, mai presus de toate, interacţionăm. 🙂
ApreciazăApreciază
11 Mai 2016 at 11:12 AM
Petru, te-am asteptat de Ziua Monarhiei
sa-ti dau de baut ceva tarie,
dar cum NU ai venit,
de unul singur m-am ” servit” !!! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 11:33 AM
Bine zis! Ne pierdem in detalii mult prea marunte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 1:30 PM
De (prea) multe ori. Şi asta ne costă. Pe termen lung.
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 11:44 AM
Suntem ceea ce vrem noi sa fim ……………….
Diseara la ” Eurovision 2016 ” unde ROMANIA nu va participa …………
voi vota din toata ❤ melodia
Zi buna intregii familii ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 1:30 PM
La fel. 🙂 Numai gânduri bune din partea noastră! Da, e păcat că nu suntem pe-acolo, chiar dacă – sincer să fiu – nu vedeam melodia respectivă înregistrând un are succes. Dar eram în „pâine”, cum se spune. 🙂
ApreciazăApreciază
11 Mai 2016 at 9:11 AM
Nici eu nu vedeam MELODIA respectiva calificata in FINALA Eurovision din 14 mai dar imi pare rau ca ne-au INTERZIS sa urmarim la televizor concursul…
Am inteles de ce ne-au EXCLUS dar trebuia sa lase alte POSTURI de tv. din TARA in afara TVR sa transmita concursul………..
Din pacate , reprezentanta R.MOLDOVA, nu s-a calificat desi a evoluat bine …..
O zi buna intregii familii ! 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 2:18 PM
Cristi, cineva spunea ca s-a ingrozit afland ca e doar fiul unui barbat si al unei femei.. Mie mi se pare enorm
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 2:24 PM
„Să nu uiţi niciodată ce eşti, pentru că în mod sigur, lumea nu va uita” – George RR Martin. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 4:38 PM
Uneori e bine doar că suntem. Chiar dacă nu înţelegem cine suntem…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
10 Mai 2016 at 5:12 PM
Şi, de multe ori, căutarea frenetică a unor înţelesuri – interpretabile, la rândul lor – nu înseamnă decât acceptarea inerentelor deziluzii.
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 5:36 PM
„Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi” – versul acesta mi-a venit în minte, citindu-vă. Dar, scrieți dumneavoastră, „existăm fizic, schimbând cravata sau pantofii, cumpărând o cămaşă nouă…”. Atunci nu ne rămâne decât să dovedim existența noastră spirituală, (poate și) prin posibilitatea de a tria listele. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
10 Mai 2016 at 6:25 PM
Ce-aş mai desființa toate listele aste unde sufletele sunt repartizate în căsuțe, colorate sau nu, mai mari sau mai mici. ☺ Da, în ultimă instanță, aşa cum spunem mereu (şi mai mereu uităm a trece la fapte), depinde numai de noi să demonstrăm ca suntem cu mult mai mult decât simple nume prinse în statistici precum fluturii în insectare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
10 Mai 2016 at 6:55 PM
Nu incetam niciodata sa ne purtam in gand, necontenit, pe noi insine. Ce alta dovada mai buna decat asta ar arata mai bine ca…suntem?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
10 Mai 2016 at 7:06 PM
Iar gândurile noastre, interacţionând, capătă o forţă suplimentară. 🙂 Fireşte, este reconfortantă ideea că măcar gândurile noastre nu vor ajunge niciodată pe vreo listă oarecare. 🙂 Iar gândul – spunea Thomas Carlyle – „este părintele faptei”. Şi adversar al tuturor listelor, mi-aş permite să adaug. 🙂
ApreciazăApreciază
10 Mai 2016 at 9:07 PM
Suntem niște mașini biologice dar atât de arogante încât avem impresia că noi am inventat mișcarea și nu permitem șoferului adevărat să ne conducă. Așa că umblăm ca bezmeticii și dăm din pom în pom mândrii că gândim. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
10 Mai 2016 at 9:10 PM
Decantăm iluzii, croşetăm planuri irealizabile, ne credem chiar miezul din varză – aşa cum se spune. Iar alţii – păpuşarii – au grijă să ne mângâie orgoliul, din când în când, pentru a ne păstra adormiţi.
Da, aroganţa muşcă hulpavă din noi.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
10 Mai 2016 at 11:09 PM
De multe ori m-am intrebat daca sunt… Si m-am gandit ca s-ar putea sa fiu parte dintr-un vis care nici macar nu e al meu. Uneori mi-e teama ca as putea afla adevarul… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
11 Mai 2016 at 7:32 AM
Bună dimineaţa! 🙂 „Mai multe adevăruri, niciun adevăr!” – Petre Ţuţea spunea lucrurilor pe nume. 🙂 Dacă suntem parte a unui vis/unor vise care nu ne aparţine/aparţin, atunci măcar să fie frumos/frumoase…
ApreciazăApreciat de 1 persoană