PicsArt_03-31-05.04.14Suntem şi nu suntem, ceea ce poate părea un paradox sau chiar o aiureală de proporţii. Dar uneori suntem ca şi cum nu am fi, agitându-ne în zadar pentru a ajunge la concluzia că ori n-a ieşit nimic din ceea ce ne-am propus, ori ni se pare că a ieşit ceva, însă nu observă nimeni. Existăm fizic, schimbând cravata sau pantofii, cumpărând o cămaşă nouă, bând o bere la halbă sau un pahar cu vin – două, trei, patru –, plecând de acasă la oră fixă şi întorcându-ne spre seară, adormind, trezindu-ne, luând de la capăt o altă zi. Gândim. Deci am putea spune că existăm, că suntem, că nu ne-am transformat în fantome care îşi plimbă lanţurile pe bulevardele unui oraş unde alţi trecători, la rândul lor, nu au înţeles încă dacă sunt sau nu sunt, dacă există doar pentru a fi contabilizaţi – statistici, liste de vot, liste de întreţinere, liste de contribuabili ai Fiscului, liste de prieteni pe reţele sociale, liste de adeziuni, liste de invitaţi, liste de autori, liste de indezirabili, liste de simpatizanţi, liste de lichele întocmite chiar de adevăratele lichele etc. Poate că existăm numai în listele astea nesfârşite, motiv pentru care uităm să trăim cu adevărat în afara lor. Şi atunci, fireşte, ne întrebăm dacă suntem sau nu suntem…

♣ Cristian Lisandru