am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape
semăn cu mama
îmi legăna ţipetele pe picioare
apoi pleca la apaca
aşa s-a croit destinul meu
între două rochii şi o fustă
tata purta întotdeauna cravată
se trezea cu noaptea în cap
până la vulcan mânca o pâine
era şofer ducea cu raba tone de vise spulberate
le deşerta într-o groapă de la marginea oraşului
îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri
alături de el am mâncat cel mai bun parizer
pâinea era pufoasă ca un nor copt pe vatră
doar cabina mirosea a motorină
volanul părea mare cât o lume necunoscută
ameţeam de la învârtirea lui continuă
tata schimba vitezele şi cânta cu foc despre iubire
(lumea-i spunea luţă)
pe mama aşa o cucerise
cu serenadele
am crescut
mai întâi am învăţat să cânt
numai somnul rămâne o taină pentru mine
iar mama ar vrea să mă legene
ca la începuturi
♣ Cristian Lisandru (2011)
Ai „cântat” foarte frumos, încât mi-ai adus aminte de acele vremuri, cu pâinea și parizelul de altădată.
ApreciazăApreciază
Da, amintiri care nu se şterg niciodată… 🙂 Gânduri bune la sfârşit de săptămână, Petru!
ApreciazăApreciază
Nesomn creator! Un poem nostalgic şi luminos, ca o muzică de jazz. : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aceste amintiri sunt şi rămân un ingredient indispensabil în cazul anumitor poeme.. ☺ Chiar dacă anii trec, trec, trec…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cristian, My Romanian is not that great, but as much as I understand this is a darling poem. Do you translate your work too? I know I can use google translation but that is never the same. Greetings and very nice meeting you! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Memories. About my family… ☺ Remember my childhood.
Nice to meet you too… ☺ All the best.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
yes, I did get that far 😀
All the best to you!
Dajena
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amintiri prîn care ne pierdem gândul uneori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi sunt dragi astfel de incursiuni printre amintiri… Poate nu ştim (întotdeauna/mai mereu) încotro ne îndreptăm, însă ştim cu siguranță de unde venim… ☺
ApreciazăApreciază
O intreaga istorie in doar cateva cuvinte superb aranjate 🙂
ApreciazăApreciază
Amintiri. Frumoase şi versificate. Mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!! Portret de visător!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Incurabil. 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-ar placea sa comentez pe masura scrierii tale… Tot ce pot sa spun e ca mi-a patruns direct in suflet si m-a trimis cu gandul la niste vremuri si la niste oameni de care imi e tare dor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amintirile sunt mereu alături de noi. Iar uneori îşi cer dreptul la întâietate, peste toate evenimentele din jurul nostru… Şi nu ne opunem.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 As cara si eu cu raba tona de vise!!! Insa nu le-as descarca nicaieri! Eventual in palma Creatorului! Isi vor gasi-nplinirea fara doar si poate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi minunat dacă toate visele şi-ar găsi o astfel de împlinire, e adevărat… 🙂 Mai ales că ducem cu noi atâtea şi atâtea…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda … de ce nu luptam?! Sa le ducem spre implinire?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt sigur că fiecare dintre noi luptă, în felul său, pentru a-şi transforma visele (şi mă refer la cele pe care le trăieşti cu ochii deschişi) în realitate. Poate că şi lupta aceasta e numită diferit de fiecare, dar ea există. Şi, din fericire, multe dintre vise chiar îşi găsesc împlinirea. ☺ Păstrăm permanent optimismul. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate! Dar … sunt clipe in care ma indoiesc!
Sunt clipe in care de vad renuntarilor ….
Avem scut! Avem si sabie?! Bunavointa, avem si de-aia!
Avant!!! Capul sus! Doamne-ajuta-ne! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, capul sus! Şi încătuşarea definitivă a renunțărilor care pândesc la tot pasul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană