… buzele tale murmură un descântec, dincolo de noi se înşurubează încă o ştire în atotputernica  limbă de lemn a prezentului (dis)continuu, pescăruşi ameţiţi de atâta nelinişte umană lovesc ferestrele ca şi cum ar dori să spargă realitatea în cioburi, buzele tale susură, în mine s-au încovrigat atâtea şi atâtea întrebări, buzele tale, tâmpla mea, pentru cine şi pentru ce se frâng aripile acestor pescăruşi sinucigaşi?

♣ Cristian Lisandru